Am combătut la Conferința Ordinului Arhitecților, Filiala București

UPDATE

 

Petiția pentru respingerea proiectului Planul Național de Dezvoltare Profesională Continuă


Am „combătut” ieri, 7 septembrie,  la Conferința Ordinului Arhitecților, Filiala București.

Ordinul organizează conferințe extraordinare pentru a schimba regulamentele de funcționare atât ale organizației, cât și ale filialelor teritoriale. Scuza este nevoia de a include în rândurile noastre și arhitecții de interior. Aceștia reprezintă o profesie nouă. Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu a inventat această nouă categorie de arhitecți, printr-o nouă facultate. Probabil că în timp aceștia vor fi asimilați conductorilor arhitecți.

Am spus că este o scuză, însă.

Conferința Extraordinară a Ordinului Arhitecților din România - Filiala Teritorială București
Conferința Ordinului Arhitecților din România arată ca o plenară tristă a unei organizații locale a PCR sau UTC. „Prezidiul” a încercat să evite orice discuție pe teme ca birocrația administrațiilor locale, birocrația proprie, sau amendarea reală a propunerilor servite pompos. Bomba este taxarea mascată prin cursuri obligatorii, plătite, pentru arhitecții de rând, de la planșetă, care nu se ridică la înălțimea standardelor ipocrite ale autointitulatei conduceri a OAR.

Accesul la profesia de arhitect

Scopul real pare să fie politica pe termen lung a OAR de a îngrădi accesul la profesiune. Deja, de-a lungul timpului, tinerii arhitecți sunt supuși unor condiții tot mai grele de stagiu. Inițial, după doi ani erau suficiente 1-2 scrisori de recomandare din partea arhitecților îndrumători. Acum ei depun rapoarte lunare, participă la conferințe de stagiu (cursuri mascate). Stagiul se termină cu un interviu, la care destul de mulți sunt respinși.

Doamna Iulia Stanciu, vicepreședinte OAR, a „scăpat” ieri, de mai multe ori, sintagma „examen” în loc de „interviu”. La obiecția mea, s-a scuzat că este o deformație profesională. Doamna arhitect este conferențiar la UAUIM. Am observat, însă, că tot mai multă lume consideră ca fiind examen această procedură.

Prin repetate propuneri de metodologii de stagiu, OAR încearcă introducerea titlului de „arhitect cu drept de semnătură”. Aceasta este o aberație și din punct de vedere legal, dar și principial. Titlul de arhitect este conferit de diploma universitară, emisă sub egida Ministerului Educației Naționale. Dreptul de semnătură este, cum îi spune și numele, un drept. El nu este conferit de Ordin. Ordinul protejează folosirea titlului de arhitect de către eventuale persoane care ar proiecta clădiri și care s-ar autointitula arhitecți. (ingineri, tehnicieni proiectanți, designeri etc). OAR s-a născut pentru a verifica faptul că cei care semnează proiecte ca arhitecți, chiar sunt arhitecți. La început, când m-am înscris, am prezentat diploma de licență, buletinul de identitate și taxa de înscriere. Atât. Nu am dat examen, interviu șamd. Nu am făcut stagiu. 

OAR nu are competențe legale nici în instruire, nici în examinare

OAR nu este în măsură să instruiască și să examineze arhitecții. Instrucția se face în școlile de arhitectură, iar examinarea ar presupune cursuri și examene acreditate. OAR nu este instituție academică. OAR nu conferă nici grade profesionale recunoscute de statul român. Calificările profesionale sunt recunoscute de stat. Titlurile de Verificator de Proiecte, sau Expert Tehnic, sunt conferite de Inspectoratul de Stat în Construcții. Certificatele de atestare poartă egida MDRV/MLPAT. Similar, medicii primesc gradele (secundar, primar) sub egida Ministerului Sănătății, nu ale Colegiului Medicilor.

Dar cele de mai sus nu opresc conducerea OAR să creadă că face arhitecți din bieții absolvenți de facultate. OAR numește pe propriul site interviul „examen”.

Conferința Ordinului Arhitecților propune un cal troian: Planul pentru dezvoltare profesională continuă

Sub masca unui așa-zis Plan Național pentru Dezvoltare Prrofesională Continuă, ordinul dorește să impună un sistem de pregătire continuă obligatorie:

  • anual, un arhitect va trebui să adune 24 de credite
  • creditele se adună din cursuri, participări la conferințe, expoziții, tabere de vară, scris articole, cărți etc.
  • verificarea creditelor se face odată la trei ani
  • dacă arhitectul nu acumulează 72 de credite, este „îndrumat”, mustrat, primește vot de blam, i se suspendă dreptul de semnătură, sau chiar este exclus din ordin și radiat din TNA.

Cursuri inutile, plătite = taxă mascată și sinecuri pentru apropiații conducerii OAR

Haideți să stabilim câteva principii:

  • Dezvoltarea continuă este o datorie a oricărui profesionist.
  • Învățarea continuă se face (mai ales în cazul profesiilor vocaționale, creative), chiar în cursul practicării meseriei. Pentru fiecare proiect nou, arhitectul studiază, caută, verifică, consultă documentații tehnice, normative de proiectare șamd. În plus, nu cred că există arhitect care să nu urmărească (acum tot mai ușor) evoluția arhitecturii la nivel global.
  • Cursurile de perfecționare se fac dacă și când doresc să îmi extind competențele. De exemplu, inginerii structuriști sunt mult mai interesați să devină verificatori de proiecte, apoi experți tehnici. Toate proiectele de structură sunt verificate, titlurile de verificator sau expert sunt bine văzute în cadrul breslei. Arhitecții au un apetit redus în a deveni verificatori de proiecte. Noi ne simțim împliniți când proiectăm case frumoase. La fel, titlul de doctor are doar implicații academice. Doctoratul este vital pentru o carieră universitară. Doctoratul în istoria sau teoria arhitecturii nu garantează doctorului că va proiecta clădiri mai frumoase.
  • Multe așa-zise cursuri de pe piață sunt oferite de furnizori de materiale de construcții. Ele sunt, din păcate, simple procedee de marketing. Mai mult, furnizorii preferă să ofere comisioane arhitecților. Ei le numesc „colaborări”.
  • Informația despre materialele de construcții se află în agrementul tehnic pe care ar trebui să-l aibă. Arhitectul folosește aceste date coroborându-le cu ceea ce a învățat în școală la fizica construcțiilor și cu normativele de proiectare. Despre materialele noi aflăm în mod uzual chiar de la furnizori care marketează arhitecții.
  • Există deja cursuri pe piață (mai bune sau mai proaste). Poți face un curs de auditor energetic și să devii auditor. Dar dacă vei face audit energetic, vei fi auditor energetic, nu arhitect. În mod normal, un arhitect vrea să proiecteze, nu să auditeze energetic clădiri. Cele mai multe cursuri oferă pregătire și calificări pentru activități conexe proiectării. Impactul asupra abilității de a proiecta este marginal.

Creativitate versus pregătire sterilă. Aplicații practice

Cred că m-am făcut înțeles. Proiectarea de arhitectură este o ocupație cu un înalt caracter vocațional. Ca în muzică, virtuozitatea se atinge prin exercițiu. Virtuozitatea, măiestria, punctul culminant al carierei profesionale a arhitecților apar în perioada maturității și chiar spre sfârșitul vieții. Cei mai mulți arhitecți celebri au creat opera importantă după 40-50 de ani. Rezultatele notabile în arhitectură înainte de 40 de ani sunt destul de rare. Abilitatea de a proiecta cât mai bine se deprinde chiar prin proiectare. Toate școlile de arhitectură din lume au programele de pregătire centrate pe orele de atelier, restul educației folosind exclusiv de a oferi suport teoretic orelor de atelier.

Noi suntem membri ai ordinului dintr-un singur motiv. Proiectăm, trăim din arhitectură. Pentru asta, o lege a stabilit că OAR mă înregistrează public ca arhitect, în Tabloul Național al Arhitecților, TNA. Munca OAR ar putea fi făcută de notari, sau de Registrul Comerțului.

Un arhitect practicant își ocupă timpul proiectând, coordonând specialitățile, în discuții cu clienții, cu constructorii, vizite pe șantier, precum și activități de management, marketing, networking șamd, necesare conducerii birourilor sau firmelor de proiectare.

Educația continuă a arhitectului, realitate

Educația și informarea noastră, ca arhitecți, apare la fiecare proiect. Fiecare proiect ridică probleme noi, pentru care trebuie să oferim cele mai bune soluții. Pornind de la conceptul general, până la ultimul detaliu, aceasta presupune studiu, cercetare (de piață, mai ales), consultarea specialiștilor cu experiență specifică, schimb de experiență. De fiecare dată. La proiectele de tip nou, în care experiența ne este limitată sau este doar strict teoretică, această parte de documentare și studiu devine considerabilă.

Am făcut în urmă cu ceva ani un proiect pentru o fabrică de tranșare de carne. Două săptămâni, timp de câte opt ore pe zi, am stat împreună cu o extraordinară doamnă, tehnolog, să rezolvăm fluxuri, detalii, sisteme etc. Cu siguranță că un arhitect s-ar putea specializa în proiectarea construcțiilor pentru industria cărnii, sau alimentară, în general. Cu siguranță că ar trebui să facă nu unul, ci mai multe cursuri. S-ar putea construi o astfel de carieră, de ce nu? Dar cei mai mulți arhitecți nu se specializează, tocmai pentru a-și menține opțiunile deschise.

Experiența în proiectare = dezvoltare profesională

Pentru un arhitect este vitală o gamă cât mai largă de proiecte. Ne antrenează tocmai această continuă documentare strict necesară unui proiect nou. Acest exercițiu continuu ne dezvoltă abilitatea de a identifica problemele și de a descoperi soluții. Așa apare inovația, prin găsirea de noi soluții la probleme vechi, sau prin identificarea de noi întrebări. Creativitatea are nevoie de abilitatea de a pune întrebări neinstruite, copilărești. Avem nevoie să întrebăm de ce așa, de ce nu altfel, avem nevoie de gândire critică.

Noi trăim într-o lume în care acumularea de cunoștințe și-a pierdut din importanță, în dauna abilității de a rezolva probleme și de a te documenta, de a căuta informații. În practica de proiectare nu am nevoie de cursuri, ci de informații credibile, de calitate, verificabile, științifice. Trebuie să pot accede astfel de informație, trebuie să am acces la experiența similară a colegilor mei.

Documentare, studiu, experiență transmisă din om în om

Arhitecții nu prea scriu. Arhitectura este un domeniu care oferă miriade de poze frumoase, prea puțină experiență accesibilă. Arhitectura produce prea puțină literatură de specialitate. Prea rar, când descoperă o situație nouă, interesantă, arhitecții se obosesc s-o organizeze sub forma unui articol. Vorbim între noi, schimbăm aceste informații, dar o facem ca un sistem de socializare, nu într-unul asemănător celui științific, academic.

Obligativitatea acumulării de credite se va lovi de oferta săracă de cursuri de calitate. Oricum, activitatea noastră suferă din lipsa surselor verificate de informare, de lipsa unei biblioteci tehnice, de lipsa unei baze de date cu articole de specialitate. Obligativitatea unor cursuri nedorite și cel mai probabil nepotrivite va reduce timpul limitat pe care un arhitect practicant îl are în documentarea profesională impusă de activitatea de proiectare.

Cursurile făcute pe picior nu oferă avantaje la angajare

Piața din România are puține companii mari de proiectare. Specializarea, competențele dinaintea experienței, cunoștințele specifice nu sunt (încă) un avantaj la angajare. Nu am nevoie de un arhitect care a absolvit cursuri de audit energetic. Nu am nevoie de un auditor energetic. Am nevoie de un angajat care să își asume responsabilități în procesul de proiectare. Unul dispus să lucreze, să studieze șamd.

Mai tânărului meu coleg, Sorin Scarlat, i-am pus în brațe Normativul P-118, dându-i temă să extragă și sintetizeze toate datele necesare clădirii pe care o proiectam. Am pus împreună acele date în tema de proiectare. Pentru el a însemnat o săptămână de studiu de care își aduce aminte și acum, 10 ani mai târziu, când drumurile noastre s-au despărțit. Studiul din proiectare, se face aplicat, pe caz, pe proiect, nu exhaustiv.

Revenind la piață, firmele mici și foarte mici de proiectare nu au nevoie de angajați specializați într-un domeniu. Au nevoie de consultanți credibili și de surse de documentare.

Cu credite, dar fără proiecte, sau cu proiecte, fără credite?

Inițiativa doamnei Stanciu și a OAR va duce la un grup mare de arhitecți plini de credite (de pregătire), fără proiecte, dar și de arhitecți care profesează, cu dreptul de semnătură în pericol pentru că nu au timp și interes să urmeze programul obligatoriu. Această inițiativă va afecta direct, negativ, activitatea acelor 2-3000 de arhitecți care trăiesc din proiectare și, mai ales, a celor cu firme mici și mijlocii, deja copleșiți de activitatea curentă, administrativă și birocratică.

Inițiativa OAR are scopul real, nedeclarat, de a îngrădi accesul la profesie și mai mult. Adăugat stagiului dur, așa-zisul program de pregătire continuă va obliga arhitecții la plata a minim 2-3000 de lei anual pe cursuri mai mult sau mai puțin utile. (Amendamentul ca aceste cursuri să fie gratuite, a fost respins de OAR).

Ordinul Arhitecților subminează arhitecții și libera practică

După atâția ani, pot să afirm că OAR are următoarele obiective nedeclarate:

  1. Limitarea numărului de arhitecți cu drept de semnătură cât mai mult posibil.
  2. Forțarea majorității arhitecților să lucreze cât mai prost remunerați la această „elită”. Stagiul deja obligă arhitecții să lucreze doi ani fără plată, uneori plătindu-i pe angajatori. Aceasta afectează direct valoarea de piață a celorlalți arhitecți angajați, care sunt concurați de stagiarii disperați și umiliți.
  3. Mărirea pe cât posibil a onorariilor de proiectare folosindu-se fie „standardele de cost”, onorariile minime, dar, mai ales, concurența anihilată. Deși onorariile minime au fost clar dezavuate și interzise de Uniunea Europeană, chiar ieri s-a pomenit adesea de costuri de proiectare, de prețuri de dumping șamd.
  4. Prosperitatea unei elite birocratice (conducerea ordinului) și crearea unui sistem de sinecuri pentru camarilă: poziții de formatori-lectori-conferențiari pentru arhitecți aflați între o carieră academică, proiectare și administrație.
  5. Atragerea unor fonduri cât mai mari, din cotizații (arhitecții fără drept de semnătură plătesc cotizație), plata unor cursuri îndoielnice, timbru de arhitectură.

Din aceste motive, OAR:

  • Îngrădește și restrânge dreptul la profesie
  • Pauperizează intenționat arhitecții tineri și pe cei cu birouri mici
  • Afectează grav libera concurență, singura metodă reală de a asigura producerea arhitecturii de calitate.
  • Acționează inconștient la devalorizarea titlului de arhitect, spoliîndu-i dreptul de semnătură, permițând fărâmițarea profesiei prin apariția inițială a urbaniștilor, acum a arhitecților de interior.
  • Deteriorează prestigiul arhitecților, permițând umilirea acestora în fața administrației și a birocrației, a opiniei publice, a clienților.
  • Face ridicol titlul de arhitect, în condițiile în care proiectarea unui gard, închiderea unui balcon, construcția unui șopron la țară sau amplasarea unei casete luminoase se face doar cu un proiect semnat de un arhitect cu drept de semnătură.
  • Prin modul elitist și prin lipsa de înțelegere a situației socio-economice contribuirea la mărirea prețurilor în construcții și la limitarea accesului românilor la locuințe ieftine, sigure, confortabile, de calitate. Nu trebuie să uităm că încă mulți români trăiesc în case de paiantă sau chirpici, fără grup sanitar, fără canalizare.
  • Subminează rolul constructiv al arhitecților în societate, fiind asimilat cu activitatea unor ONG-uri care protestează justificat sau nu împotriva multor proiecte private sau publice.
  • S-a compromis, nestatutar, implicându-se politic în susținerea unui ministru. Și-a pierdut astfel accesul la susținere politică în rarele inițiative care ar avea nevoie de susținere politică.
  • Ignoră cu bună știință, cererile tot mai vocale ale arhitecților de a constitui un cadru organizat, online, de discuții, forumuri, consultări între arhitecți, între arhitecți și alți specialiști, între arhitecți și societate.
  • Se axează pe proiecte și activități care prezintă un interes marginal sau chiar inexistent pentru arhitecți, dezinteresându-i pe aceștia de activitate, pentru a-i putea scoate din deciziile importante.
  • Ignoră necesitatea creării unei biblioteci online de legislație și normative, articole și studii de specialitate, identificarea și traducerea literaturii de specialitate din alte țări.
  • Refuză cu obstinație crearea oricărui sistem online de împărtășire a experienței colective, a cercetării de specialitate, de perfecționare și învățare continuă, reală, de documentare.
  • Ignoră debandada și corupția din sistemul de autorizare al construcțiilor. Contribuie la sporirea birocrației. Ignoră posibilitatea și nevoia unui mediator între arhitecți și administrație. Tolerează practica neunitară a birocrației, timpii enormi de emitere a certificatelor de urbanism, avizelor și autorizațiilor de construcții. Practic contribuie la subminarea economiei naționale permițând pasiv sau chiar contribuind la întârzierea birocratică a proiectelor de investiții, mari sau mici, publice sau private. OAR este complicele unei administrații ineficiente, incompetente, adesea corupte.

Colegii arhitecți – nemulțumiri, frustrări, neîncredere, umilire

Ieri am vorbit cu mulți colegi. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu,  i-am cunoscut abia ieri. Cu excepția celor aflați de partea ordinului, fiind în conducerea ordinului, ca domnii Sturdza, sau Bogoescu, restul erau cam în aceeași stare de spirit:

  • Arhitecții practicanți sunt frustrați, furioși și umiliți de actualul sistem de autorizare a construcțiilor. Activitatea noastră, calitatea arhitecturii sunt direct afectate de acest mecanism infernal, de domnia arbitrariului și a bunului plac, de indiferență, indolență și corupție.
  • Arhitecții sunt nemulțumiți de lipsa consultării, a colaborării, a feed-back-ului cu Ordinul.
  • Arhitecții sunt nemulțumiți de mediul neconcurențial. Părerile sunt împărțite. Dar faptul că identificăm uneori cauze și soluții diametral opuse se datorează mai degrabă lipsei de comunicare într-un cadru organizat, de faptul că argumentele, ideile și experiența nu sunt împărtășite. Scriu de mediul neconcurențial pentru că unii vorbesc de tarifare sau prețuri de dumping, alții de folosirea muncii neplătite sau slab plătite, alții de accesul inexistent la proiecte publice șamd. Dar privind în ansamblu, este vorba despre un mediu în care libera concurență este afectată de diverse fenomene, din care de unele Ordinul este direct vinovat.

În pofida Ordinului, între arhitecți se simte colegialitatea. Cei mai mulți ne simțim în aceeași barcă, deși, cu siguranță, pe piața proiectării suntem concurenți. Dar nimeni nu poate evolua, nu se poate întrece pe sine însuși, decât având competitori onorabili, buni, talentați și muncitori. Autodepășirea survine mai greu dacă nu este stimulată de concurența de calitate, neîngrădită.

Ordinul este al nostru, nu al lor

Ordinul Arhitecților din România este toxic, cel puțin în „viziunea” actualei conduceri. Propunerilor lor de acum sunt periculoase și ar trebui oprite în octombrie, la Conferința Extraordinară Națională. După aceasta, până la conferința cu alegeri de la anul, în timpul ei, apoi după, va trebui să dezbatem între noi, arhitecții, cum va trebui să arate Ordinul, cu ce să se ocupe, ce misiune îi dăm șamd.

Ordinul poate fi reformat fie să își reducă activitatea la simpla administrare a Tabloului Național al Arhitecților, fie un actor important care să impună o piață liberă, concurențială, fair-play a proiectării, construcții de calitate, sisteme suple și eficiente de autorizare a construcțiilor și de asigurare a calității, un statut înalt al arhitectului bazat pe comunicare publică, nu pe constrângeri ridicole și pe coagularea unui val creativ, proaspăt și inovator în arhitectura românească. Poate vom reuși să ne asumăm și un rol social, sprijinind ameliorarea fondului locativ, accesul întregii populații la proiecte de calitate, sprijinirea învățământului și a sănătății.

Comments

commentarii

27 thoughts on “Am combătut la Conferința Ordinului Arhitecților, Filiala București

  1. Perfect de acord cu cele afirmate si vin cu propunerea , dupa modelul elvetian, ca stagiul pentru obtinerea dreptului de semnatura sa fie in urma unui an de activitate (proiectare intr-un birou de arhitectura, eventual nominalizat de OAR) intre anii 3 si 4 de studiu, cumuland si facand practica studenteasca o activitate cu adevarat utila in cadrul formarii profesionale a studentilor.

    1. Sigur că da!
      Cred că ar putea să profeseze direct, iar după ce termină 1-2 proiecte (eventual asistați/îndrumați de un confrate) să-și primească parafa.
      Este nevoie ca tinerii colegi să vadă șantiere, un proiect tehnic șamd. E nevoie să știe (pe cât se poate, cadrul legal al autorizării și asigurării calității). Dar cred că Ordinul ar putea să colaboreze mai mult cu toate școlile de arhitectură, să ofere programe de învățământ mai bun, mai aplicat.
      Susțin orice soluție care ar putea reduce sau desființa stagiul. Repet, eu nu am făcut stagiul. Nici un arhitect care a terminat facultatea între 1990 și 2001, nu a fost forțat să efectueze un stagiu. Cei care au fost angajați până în 1989, cu titlul de stagiari, erau măcar plătiți relativ decent, la nivelul la care erau salarizați majoritatea absolvenților cu studii superioare.
      Pur și simplu nu înțeleg de ce ne răzbunăm pe tinerii colegi.
      Dacă sistemul de echivalare europeană a studiilor ne-o cere, ar trebui să căutăm cea mai elegantă formă. Trebuie să nu uităm, ei ne vor plăti pensiile peste nu mult timp.

    2. În Marea Britanie, anul IV din cei şase era alocat stagiului, va să zică stagiul era (cel puţin prin ’93-’94) integrat etapei de formare şi obţinere a diplomei. Mai pe scurt, stagiul era anterior diplomei, nu invers.
      Acum, dacă tinerica arhitectă, care până la obţinerea diplomei nu a demonstrat performanţă decât la lăcuitul unghiilor, reuşeşte să obţină o comandă grozavă din secunda următoare obţinerii diplomei şi să îi facă faţă profesional, va avea tot respectul, invidia, admiraţia, încurajările de care pot fi capabil.
      Din păcate, realitatea este una singură, anume că studiile universitare de arhitectură produc licenţiaţi cu serioase handicapuri profesionale, ceea ce obligă apoi la cârpeli patetice cu interes pecuniar, cum este stagiul sau obligativitatea absurdă a unor cursuri.
      Însă, chiar şi în această conjunctură, artificiile abuzive nu devin încărcate de virtuţi, mai degrabă fac şi mai multe stricăciuni. Şcoala are mereu ocazia să devină mai bună calitativ, în timp ce selecţia naturală de pe piaţă drege ceea ce strică sau nu reuşeşte să creeze şcoala.
      Amin.

  2. Un articol excelent punctat si argumentat.
    Ceea ce eu nu inteleg este de ce se verifica doar stagiarii, si nu si indrumatorii de stagiu. Ca sa poti indruma pe cineva, ar trebui ca tu insuti sa ai anumite calitati. Nu sa lasi la voia intamplarii raspandirea incompetentei. Acum 10 ani, cand mi-am facut eu stagiul, inafara de a invata sa ignori cand esti umilit,nu am invatat mai nimic de la indrumatorul propriu zis (e adevarat ca m-a ajutat si asta mai apoi, in relatiile cu functionarii din primarii). Absolut tot ce am invatat a fost prin schimbarea de informatii cu ceilalti colegi, idee pe care o prezentati si dumneavoastra aici, ca o modalitate de dezvoltare profesionala. De asemenea, nu inteleg cum se poate ca la neplata autorizatiei, sa ti se supende dreptul de semnatura. Tradus in niste termeni foarte simpli, eu nu pot exercita o profesie, pentru care am o diploma, recunoscuta de statul roman, un examen dupa stagiatura, recunoscut de OAR si statul roman, si nu am produs nicio dauna ireparabila sau cu efecte negative majore prin serviciile prestate de mine. Si totusi, nu mai pot profesa intr-un cadru legal (?)
    In momentul acesta, imi pare ca Ordinul, in loc sa ne indrume, ocroteasca si organizeze (scopuri cu care s-a infiintat initial), a devenit o organizatie care te „pandeste” sa vada cand gresesti ceva, ca mai apoi sa te pedepseasca. Interventia sa in relatia cu autoritatile publice este aproape inexistenta, si de aceea, in loc de un sentiment de aparteneta la breasla, multi dintre noi suntem singuri in fata abuzurilor cu iz de coruptie de la nivelul insitutiilor statului.
    Eu fac parte din acei arhitecti cu firme mici si foarte mici. Sincer, nu simt nicio mandrie din exercitarea acestei profesii. Mare parte a devenit un iures de discutii pe holurile primariilor, de negocieri la colt de birou si de educare a clientilor a caror intentii de investitie nu au limite legale.
    Imi cer scuze ca nu pot oferi solutii in acest moment. Stiu ca nu este o atitudine constructiva, dar mi se pare ca uneori, pur si simpu bunul simt dublat de un cadru legal coerent si de niste intentii mai putin lacome ar repara macar o parte din neajunsurile existente.

    1. Sunt momente când poți fi copleșit, știu bine asta. Sunt momente în care ai vrea să te ascunzi în casă, cu telefonul închis și să dormi, citești, sau să nu faci nimic.
      Pe mine mă ajută mult vizitele pe șantier. Când sunt prea înghesuit de program, îmi fac câte un drum pe vreunul dintre șantiere. Când vezi că în urma ta rămâne ceva, lucrurile se luminează. Apoi trebuie să vezi zecile sau uneori sutele de oameni care robotesc acolo. Ei știu să zidească, noi să proiectăm. Ei știu să monteze carcasele de armături, noi le spune unde să le monteze.
      Suntem parte din ceva mai mare.
      Satisfacția și mândria vor veni. La un moment dat te auzi vorbind cu un client, sau cu un funcționar și realizezi cât de sigur pe tine ești, cât de valoroase sunt sfaturile tale, iar ceea ce proiectezi va deveni tot mai închegat, tot mai echilibrat. Discursul tău va înceta să mai fie o negociere, vei vedea că ești ascultat.
      Discuțiile cu clienții vor deveni o nouă ocazie, de a vorbi despre arhitectură, despre lucrul chibzuit și bine cumpănit. Vei descoperi că aproape întotdeauna ceea ce-ți cer ei nu este ceea ce își doresc, ci ceea ce cred ei că trebuie făcut. Au tendința de a rezolva singuri probleme pe care le identifică singuri. Ajutați să vadă problemele reale și plaja de soluții pentru ele, vor lucra împreună cu tine, nu împotriva ta.

      Sper că cei 2-3 colegi cărora le-am fost îndrumător au cuvinte mai bune despre mine.

  3. Va felicit pentru luarea de atitudine! Eu am terminat stagiul in decembrie anul trecut., sunt in continuare angajata si m-am gandit sa ma prezint la interviul pentru drept de semnatura. M-am dus doar odata dar erau stagiari care sustineau a 6-a oara interviul! Nu a fost un interviu ci un examen al umilirii. Am avut profesori in facultate care ni se adresau cu ,, domnule/doamna arhitect,, in schimb la acest examen -interviu am fost tratat ca un infractor mai degraba. Proiectele au fost catalogate ca fiind ,,niste mizerii,, , eu am fost catalogata ca fiind ,,o mizerie de desenator,, iar indrumatorul meu a fost invitat cu caldura sa ,,mai invete cate ceva ca habar nu are,, . Codul deontologic? Nu are nici o valoare! Nu am martori pentru a confirma umilintele din acea sala deoarece eram invitati sa intram singuri. Mi-am pastrat in schimb demnitatea chiar si dupa ce in drum spre iesirea din sala mi s-a strigat ca ,,voi nu meritati sa aveti drept de semnatura si nici nu ar trebui sa vi se mai permita sa dati examen!,, Noi care??? Eu am refuzat sa tac dar am colegi care sunt inca stagiari si care dupa ce am distribuit postarea dumneavoastra mi-au scris in privat. Le este frica sa reactioneze, le este frica ca vor fi pusi la zid in comisii sau ca nu vor lua niciodata dreptul de semnatura.
    Mie nu au ce sa imi ia… demnitatea e la purtator si creionul din mana chiar nu au cum sa mi-l ia!

    1. Se pare că noi, arhitecții, suntem un club de gentlemeni, ce să spun.
      Am văzut de mai multe ori acea reacție timorată a tinerilor colegi, ba se observă și printre ceilalți. Cred totuși că și printre cei din conducerea Ordinului au apărut rezerve.
      Printre colegii cu care am discutat nu am prea văzut mulțumire și încredere în OAR.
      Va trebui însă să le luăm pe rând: înainte de orice, acest PNDPC care ar băga în corzi pe toată lumea, oferind privilegii discreționare asupra membrilor. Pașii următori trebuie să vizeze situația scandaloasă a colegilor stagiari și haosul din sistemul de autorizare a construcțiilor, precum și crearea unei platforme online de consultare și colaborare, de vot online a deciziilor importante., pentru că trăim în secolul 21.
      În privința stagiului, cred că mulți arhitecți nu au nici o idee despre ce se întâmplă în realitate.

      1. Aveti perfecta dreptate, acest PNDPC nu are nici o legatura cu realitatea de pe piata! Si aveti dreptate, modificarile propuse trebuiesc luate pe rand dar nu disociate!
        Lucrez intr-un birou de arhitectura mic, unul dintre acele birouri care va fi direct afectat de PNDPC. Cel mai probabil unul dintre multele birouri mici care vor disparea daca se va aproba planul. PNDPC se refera in mod direct la arhitectii cu drept de semnatura dar afecteaza si stagiarii. Ar fi interesant sa stim cati stagiari provin din birourile mici de arhitectura. Eu cred ca majoritatea, dar cum nu exista o statistica in aces sens, ramane parerea mea in urma discutiilor purtate cu colegii stagiari.
        Mi-am efectuat stagiul intr-un mod corect, am participat activ la toate fazele de proiectare dar am si fost remunerata pentru munca mea. Indrumatorul meu de stagiu este pe langa mentorul meu si profesorul meu, mi-a fost profesor in facultate si indrumator la diploma. Dar eu sunt unul din cazurile fericite de stagiari, am colegi care inca nici nu s-au inscris la stagiu. Am colegi care au muncit in stagiu fara remuneratie.
        Am scris despre stagiari deoarece si noi arhitectii stagiari suntem in primul rand arhitecti , apoi membri in ordin si platim cotizatii. As dori ca si colegii mei stagiari sa fie constienti ca toate modificarile propuse ne afecteaza pe toti arhitectii, cu sau fara drept de semnatura!

  4. Va felicit pentru articol! Din perspectiva mea ca studenta la arhitectura, astfel de articole sunt de mare ajutor pentru a afla aspectele reale ale profesiei, pe care facultatea nu le abordează.

    Viziunea pe care o prezentati ar trebui împărtășită și susținută de toți arhitecții care își doresc intr-adevăr existența unei arhitecturi de calitate in țara noastră – aceia care știu ca o pot crea ei înșiși, fără a fi nevoie de reducerea concurentei prin limitări birocratice. Limitarea dreptului de practica, lipsa promovării publice a domeniului in sine, a arhitecților si studenților cu rezultate deosebite duce la stagnare, descurajează creativitatea si inovația – fapt care nu poate fi compensat de cursuri și obținerea unui număr de credite. S-ar putea lua, in schimb, exemplul domeniului IT, unde oportunitățile oferite tinerilor și susținerea inovațiilor au permis dezvoltarea accelerata de care beneficiază întreaga societate. O astfel de abordare in arhitectura ar avea rezultate cu atât mai remarcabile.

    In ceea ce privește resursele informaționale disponibile online, încă de pe bancile facultății au mai mult impact și mai multă eficienta decât cursurile tradiționale, când vine vorba de proiectare.

    Înțeleg ca in conceperea acestui plan de dezvoltare sunt implicate mai multe interese decât acela al creșterii competentei profesionale. Pot spune ca regăsesc similitudini cu atitudinea și abordările nepotrivite cu care ne confruntam uneori in facultate in cadrul orelor de atelier, dar ar fi prea mult sa dezbat aceste lucruri intr-un comentariu.

    Sper sa aveți parte de cât mai multă susținere din partea colegilor, și inițiativele OAR sa se îndrepte pe viitor care o reala evoluție a arhitecturii și a arhitecților.

  5. Ati scris un articol care face multa valva printre arhitecti, dar care e plin de acuze si nu vine cu nimic constructiv. Eu inteleg ca pentru unii arhitecti din Romania e destul de greu sa tina pasul cu noile tehnologii si prefera sa realizeze proiectele cat mai simplu si rapid, ca pe vremuri, fara prea multa bataie de cap, doar ca sa se vada cat mai repede cu banii in mana, dar problema lor e ca ei nu inteleg ca a fi arhitect nu se rezuma doar la obtine Autorizatia de Construire pentru client, ci mult mai mult!
    Acum, dumneavoastra prin articolul scris sunteti doar un Gigi Contra la propunerile OAR si nu veniti cu sugestii sau propuneri care sa reformeze OAR-ul astfel incat sa corespunda cerintelor si dorintelor dumneavoastra.
    Am spicuit doar o singura propunere mai interesanta din comentariile dumneavoastra si anume „platforma online”, dar care nu rezolva problema semnaturii de complezenta care afecteaza in mod direct profesia, ci doar constituie un loc unde arhitectii ar putea dezbate mai usor deciziile si modificarile propuse de OAR. Ideea e buna, dar nu stiu cat de mult ar ajuta la imbunatatirea practicarii profesiei de arhitect in Romania.
    Acest PNDPC are ca scop pe langa alinierea la cerintele europene si dezvoltarea profesionala continua a membrilor OAR. Programe de dezvoltare continua urmeaza si alte profesii liberale din Romania, cum ar fi notarii sau avocatii, deci nu am fi primii din Romania care am indura o astfel corvoada.
    Asa cum, pentru a proiecta un centru comercial, ai nevoie sa cunosti toate reglementarile in vigoare despre Siguranta la Foc a constructiilor (P 118), asa si atunci cand proiectezi o casa trebuie sa fii informat corespunzator despre materialele pe care le recomanzi clientului.
    Daca dumneavoastra, in anul 2016, conform articolului:
    http://www.octavian-ungureanu.ro/arhitect/programul-casa-verde-plus-o-pacaleala/
    sustineti ca o izolatie termica cu polistiren de maxim 10 cm este suficienta pentru o casa si nu intelegeti rolul altor materiale, cum ar fi materialele organic-naturale, gen saltele din lana de oaie (tratata) sau celuloza in grosime de 15 cm, inseamna ca sunteti in urma cu noutatile.
    Va las spre lectura o stire de pe digi24 din anul 2013 pe care sigur ati ratat-o:
    http://www.digi24.ro/regional/digi24-iasi/interzis-in-uniunea-europeana-polistirenul-este-inca-folosit-in-tara-noastra-la-anveloparea-locuintelor-107590
    Un articol bine documentat despre programul Casa Verde Plus din care veti afla mult mai multe despre program:
    http://www.domu.ro/analiza-programului-casa-verde-plus-2017/
    Si anexa numarul 3 din NORMATIVUL PRIVIND CALCULUL TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ALE CLĂDIRILOR – Indicativ C 107 – 2005 pe care ar fi trebuit sa-l cititi din scoarta in scoarta inainte de a scrie articole despre termoizolarea eficienta a cladirilor:
    http://www.mdlpl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare133/anexa3.pdf
    Concluzia mea este ca, desi va plangeti ca ordinul incearca sa va jegmaneasca impunandu-va sa urmati cursuri acreditate doar de ei pentru a-i imbogatii si a va reduce timpul dumneavoastra de lucru, mai aveti multe de invatat in domeniu, iar cursurile aceastea s-ar putea sa va fie de un foarte mare folos.
    O zi cu multe reusite profesionale!
    cu stima,
    arh. Lucian Tuica

    1. Domnule arhitect,
      Acuzele mele vin ca o reacție la o propunere despre care am argumentat de ce este nepotrivită, nu numai aici, dar în textul adresat delegaților la Conferința Națională Extraordinară din 28 octombrie pentru a vota respingerea PNDPC.
      În urbanism, dar și în arhitectură, primul pas spre a găsi o soluție este identificarea și ierarhizarea disfuncționalităților. Știind disfuncționalitățile, ierarhia lor, cauzele, mecanismele care le favorizează, poți oferi o rezolvare.
      PNDPC-ul este o rezolvare la nimic. „Cerințele europene” sunt încurajarea dezvoltării profesionale continue și crearea cadrului optim pentru aceasta. Obligativitatea nu este încurajare, după cum inventarea unor cursuri pentru asigurarea creditelor nu este un cadru optim.
      Un cadru optim oferă în primul rând surse de informare.
      Exemplul Dvs. cu polistirenul este prima dovadă că sursele de informare sunt o problemă. Profesioniștii nu-și recomandă emisiuni de televizor, ci studii științifice, agremente tehnice, articole tehnice.
      Polistirenul nu este interzis în Europa. Pe colegul de la televizor l-aș contrazice, amintindu-i că pereții nu respiră. Sintagma este un excelent slogan de marketing. Oamenii au tendința de a atribui însușiri ale ființelor vii obiectelor. Pot fi permeabili la vapori. Într-un termosistem de fațadă, greu permeabilă este tencuiala pe masă de șpaclu. Îi dau dreptate colegului atunci când vorbește despre termoizolarea blocurilor. Tot mai multe date arată un comportament inadecvat la foc.
      Articolul meu pornea de la calculul coeficientului global de izolare termică a unei locuințe proiectate nu demult. Zidăriile de 30 de cm și un strat de polistiren de 5 cm au fost suficiente. Îmi fac singur acest calcul, el este verificat de verificatorul de proiecte.
      Comparând soluția din proiect cu alcătuirile de 15 cm, diferența de costuri depășește subvenția guvernamentală. În plus, saltelele din lână, foarte scumpe, nu au agrement tehnic. Recomandarea unui material neagrementat nu este foarte ok. Logica îmi spune că șansa dezvoltării unor culturi microbiene crește când ai material organic, scade când ai materiale minerale sau polimeri.
      Fără un sistem de ventilație și recuperare a căldurii, o casă ca cea din proiectul meu ar trebui să aibă consumuri de gaz de cca 20 de lei/mp/an. Aici vorbesc din proprie experiență, deoarece un client îmi transmite an de an costurile totale de gaze, apă, electricitate. Economii suplimentare față de aceste costuri de întreținere ar fi foarte greu de amortizat.
      Probabil că o grosime de 15 cm în loc de 5-10 ar aduce o economie anuală de cca 5 lei/mp. La o casă de 150 mp, asta înseamnă 750 de lei.
      Dacă îmi arătați un studiu științific privind microorganismele de sub polistiren, voi adnota articolul meu și voi avertiza clienții de acest pericol. Dar dacă este neventilată și în vata minerală am putea avea fenomene similare.

      Revenind la soluții, avem nevoie să știm ce reclamă arhitecții. OAR a făcut sondaje, dar cu întrebări închise. Dacă ar fi întrebat pur și simplu, ar fi primit cel mai probabil următoarele răspunsuri:
      1. Disfuncționalitățile sistemului de autorizare și control al calității. Aplicarea neunitară, haotică a Legii 50.
      2. Accesul greoi la normative, legislație, surse de documentare, literatură tehnică și de specialitate
      3. Nivelul onorariilor
      4. Calitatea regulamentelor de urbanism
      5. Scăderea prestigiului profesional
      6. Dezinteresul OAR pentru viața arhitecților
      7. Înjosirea arhitecților stagiari
      etc
      Nu le știu pe toate.
      Ele s-ar sintetiza în probleme de legislație, administrative, concurențiale și acces la profesie.
      Urgent, cred că ar fi:
      – Sistem de consultare activă, permanentă a arhitecților. Analiza, sinteza, identificare de opțiuni – vot privind direcțiile de rezolvare
      – Vot electronic, universal, pentru deciziile majore ale organizației
      – Crearea unui mediu optim pentru documentarea în cursul proiectării: bibliotecă legislativă și tehnică online. Încurajarea schimbului de experiență, crearea unui sistem de publicare a studiilor de caz, experiențelor relevante + un sistem de verificare academică a articolelor tehnice
      – Încurajarea cercetării și inovației. Pentru a da exemplul termoizolației, și mie și Dvs. și colegului de la televizor ne-ar trebui rezultatele unor studii științifice, riguroase, independente de datele furnizorilor de materiale de construcții, care să includă și certificarea unor sisteme, alcătuiri, detalii șamd. Alocarea de fonduri din Timbrul de Arhitectură pentru granturi de cercetare, literatură tehnică, traduceri de cărți, articole, normative străine etc
      – Reorientarea politicilor și intereselor OAR de la susținerea unor experimente culturale spre susținerea proiectării
      – Crearea unui proiect de lege pentru un sistem nou, radical simplificat al autorizării și controlului calității în construcții. Reducerea drastică a pașilor procedurali, diferențierea autorizațiilor etc Derogarea autorităților de responsabilitatea respectării regulamentelor de urbanism și asumarea ei de către arhitecții.
      – Asigurarea unui mediu concurențial: ridicarea interdicției accesului la profesie al tinerilor, distrugerea mecanismelor corupției locale care sifonează prin arhitecți „recomandați” proiectele de pe piață (vezi punctul de mai sus), impunerea unui mecanism transparent, concurențial de atribuire a proiectelor publice.
      – Realizarea unui site ca https://www.houzz.com/professionals/architect în care arhitecții să poată posta portofolii, articole, să poată primi recenzii, recomandări, să permită clienților alegerea arhitecților dintr-o rază la alegere, pe bază de portofolii, nu neapărat preț. Aici ar fi interacțiunile dintre arhitecți, ca breaslă și publicul larg, potențialii clienți, forumuri profesionale între arhitecți etc. Dar vizitați acest site, vedeți-i funcționalitățile. Știu arhitecți și designeri americani care au clienți exclusiv de pe acest site.
      Concurența este singurul mod de a crește calitatea. Danemarca, țara cu cele mai reduse reglementări legate de arhitecți, are una dintre cele mai înfloritoare arhitecturi din lume. Semnătura de complezență, dacă într-adevăr există, pentru că nu știm nume, date, mecanisme, așa va dispare, sau măcar se va diminua.

      Vă promit că voi face și propuneri, împreună cu alți colegi.
      Eu sper că veți fi de partea aceasta, „revoluționară”, pentru că actualul OAR pare că are tot mai puține de oferit.

      1. Va multumesc frumos pentru raspuns, chiar eram curios daca si comentariile negative sunt acceptate pe pagina dumneavoastra web.
        PNDPC este o solutie gasita de cei din conducerea OAR la problemele cu care se confrunta arhitectii din Romania in practicarea profesiei. Nu sunt avocatul OAR-ului si nici vreun mare admirator de-al lor. Ceea ce ma deranjeaza la discutia despre PNDPC este faptul ca se porneste din start cu un NU hotarat. Nicio propunere nu poate sa multumeasca pe toata lumea, dar nici respinsa din start fara a analiza plusurile si minusurile ei nu este decizia cea mai buna. Inteleg teama multora de a intra intr-o noua etapa, care ar implica multe schimbari in exercitarea profesiei, dar nici sa ne punem de-a curmezisul nu cred ca este o solutie.
        Avand in vedere ca dumneavostra ati evidentiat majoritatea minusurilor in cazul in care s-ar implementa PNDPC, o sa incerc sa expun cateva dintre plusurile pe care consider ca le-ar aduce:
        – cursurile avand acreditarea OAR, sper sa fie la fel de bine selectate precum sunt arhitectii stagiari atunci cand ajung in fata Comisiei pentru acordarea Dreptului de Semnatura. Sper sa nu primim o lista de cursuri „clasice” de prin programele facultatilor de arhitectura din Romania pentru ca astfel nu rezolva nimic. Sper sa fie o serie de cursuri actuale, inspirate din studii de specialitate realizate de marile universitati de arhitectura din lume si care chiar sa ne aduca o plus valoare prin frecventarea lor.
        – semnatura de complezenta este practicata din pacate la scara larga in provincie, nu stiu cum sta treaba in Bucuresti, avand in vedere ca mai toti ingineriii au de lucru, nu stiu cat de interesati mai sunt sa si copieze proiecte de case pa banda rulanta si sa ceara stampila vreunui coleg arhitect. Dar in provincie, pot sa va dau exemplu Ramnicu Valcea, unde am lucrat in ultimii 5 ani si unde am incercat sa-mi deschid propriul birou de arhitectura, dar m-am lovit de preturile joase ale pietei de proiectare. Acest lucru se intampla pentru ca exista arhitecti care considera ca stampila pe care au primit-o de la OAR pentru a-si exercita dreptul de a profesa, nu este doar pentru proiectele proprii si este o sursa de venit inestimabila daca este folosita si pe proiectele facute pe genunchi de ingineri si topografi. Din pacate, acest lucru nu l-au deprins doar arhitectii mai in varsta, care, sa zicem, datorita diminuarii puterii de munca, gasesc o solutie mai usoara de a-si castiga existenta, ci si la mai tinerii colegi arhitecti din generatia mea, care desi au luat dreptul de semnatura trecand printr-o evaluare absurda intr-o comisie care inloc sa analizeze pe indelete proiectele cu care se prezinta stagiarul cu 2-3 zile inainte de ziua evaluarii, fac o evaluare sumara pe ceea ce observa la prima vedere, iar toata atentia lor se concetreaza in a-ti gasi greseli in proiect, nu in a evalua daca proiectul are sau nu valoare arhitecturala. (Examenul de Acordare a Dreptului de Semnatura este o gluma proasta in prezent)
        Prin implementarea PNDPC sper ca acesti colegi arhitecti sa-si mai reduca din timpul acordat pentru a stampila proiectele facute de necalificati si sper ca acesta constrangere de a avea un numar minim de credite sa-i scoata din schema pe arhitectii care au ajuns la o anumita varsta la care daca nu mai pot sa proiecteze, ar trebui sa aiba alte prioritati in viata, nu sa practice preturi de dumping si sa scoata de pe piata muncii arhitectii tineri care nu-si permit sa proiecteze pe preturi 2 lei, asa cum o fac ei.
        Emisiunile TV nu se recomanda intre profesionisti (mea culpa), dar sunt o solutie buna de recomandare clientilor, carora nu poti sa le dai sa citeasca studii de specialitate pentru ca se pierd in ele. Asa cum ne spunea la cursurile din facultate un foarte bun profesor arhitect de finisaje, ca pe un client nu reusesti sa-l convingi decat daca ajungi sa-i spui cuvantul magic „trebuie”, asa incerc si eu sa ajung la nivelul de intelegere al clientilor prin emisiuni TV, care vorbesc pe limba lor.
        Cat despre studii de specialitate, va las mai jos cateva linkuri spre studiu, sper sa corespunda cerintelor dumneavoastra de calitate:
        http://www.chemsafetypro.com/Topics/EU/REACH_annex_xiv_REACH_authorization_list.html
        http://ec.europa.eu/environment/integration/research/newsalert/pdf/232na1_en.pdf
        http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0360132310003549?via%3Dihub
        https://books.google.ro/books?id=_ZjiAgAAQBAJ&pg=PA432&lpg=PA432&dq=Comparative+analysis+of+energy+and+environmental+impacts+and+evaluation+of+the+eco-efficiency+improvement+potential&source=bl&ots=e8d-J8shV8&sig=wcbTr6cG5aZJGwiMRfRjV6NGbxw&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwi_juOl6LLWAhUmJ5oKHWc6ChcQ6AEIQjAD#v=onepage&q=polystyrene&f=false
        https://books.google.ro/books?id=8LsDCwAAQBAJ&pg=PA105&lpg=PA105&dq=Comparative+analysis+of+energy+and+environmental+impacts+and+evaluation+of+the+eco-efficiency+improvement+potential&source=bl&ots=0_fGs2PAdh&sig=M1K_cAfD-Se75Y99v1jTIdUbez8&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwi_juOl6LLWAhUmJ5oKHWc6ChcQ6AEISTAE#v=onepage&q=polystyrene&f=false
        Despre programul Casa Verde Plus, va mai pot spune ca nu este gandit sa acopere toate cheltuilelile pentru termoizolarea unei case cu materiale natural organice, ci doar sa subventioneze.
        Iar despre saltelele din lana de oaie folosite in constructii pentru termoizolare va inselati amarnic cand nu le acordati credit. Exista chiar in Romania o fabrica de saltele din lana de oaie, IzoMiorita, iar in Germania sunt din ce in ce mai folosite. Va las spre studiu informatiile oferite de un furnizor roman de saltele din lana de oaie (are si Agrement Tehnic European):
        https://www.naturalpaint.ro/termoizolatii/izolatii-din-lana-de-oaie/41-termoizolatie-din-lana-de-oaie-alchimea-saltele.html#ideal-image-0
        Dar si un link catre site-ul producatorului german de saltele din lana de oaie:
        http://www.alchimea.de/index.php/schafwolle-daemmung
        Propunerile dumneavoastra de la sfarsitul comentariului sunt foarte bine venite si le sustin aproape in totalitate. Va rog sa le propuneti OAR-ului si sper ca cei din conducere sa fie receptivi la probleme actuale ale membrilor.
        Mult succes!

        1. Dragă Lucian,

          Problema este că la cursurile ăstea se va întâmpla așa:
          – profesorul tău de finisaje va perora despre convingerea clienților.
          – colegul de la Iași, din emisiune, fost arhitect șef, va conferenția despre pereții care respiră.
          – marketerul de la Bramac va povesti despre cum se fac acoperișurile.
          – complezenții vor vorbi despre etica profesională

          Să continui?

          Din ce îmi spui, tu ar trebui să discuți despre servicii, despre atragerea clienților șamd pe un forum cu colegi care fac asta deja de ani buni. Sunt mulți arhitecți care nu-și pun clienții să vadă emisiuni la televizor, nici nu le spun „trebuie”. Vei învăța să vorbești „ca la televizor” (eu spuneam ca la Teleenciclopedia), dar va trebui să vorbești tu. Aceste discuții sunt pe forumuri între arhitecți din întreaga lume.

          Ar trebui să discuți despre finisaje (dpdv tehnic) cu profesorul tău de finisaje + alți profesori, arhitecți etc care sunt pasionați de fizica construcțiilor. Cu ei trebuie să înveți să discerni între marketing nerușinat și informație tehnică. Ei ar trebui încurajați să scrie și să publice literatură tehnică.

          Cu colegul de la Iași, fost arhitect șef și cu mulți alți colegi ar trebui să dezbatem, tot online, de ce durează autorizațiile atât de mult, de ce sunt forțate regulamentele de urbanism, cum, ce trebuie schimbat la ele sau la concepția noastră despre ele.

          Toți, împreună, ar trebui să oferim informație de calitate potențialilor clienți, să-i ajutăm să-și construiască locuințe mai bune, mai frumoase, mai funcționale, mai ieftine. Știi, nici un client nu vrea să-și facă o casă hidoasă, întortocheată, întunecoasă și scumpă. Dar mulți ajung s-o facă. De ce? Poate că nu am găsit într-o proporție suficient de mare limbajul pentru a ajunge la ei.

          Saltelele acelea din lână nu erau agrementate în România când am scris eu despre ele. Poate că sunt unele în Germania. Dar sunt foarte scumpe și nu le-aș recomanda. În plus, nu cred că ar fi ok să importăm saltele de lână de la ei.

          Germanii au decis să închidă toate centralele nucleare. De ce? Așa… energia nucleară este curată, ieftină, sigură. Franța se încălzește aproape exclusiv cu electricitate de la zeci de centrale nucleare. Argumentele privind siguranța sunt puerile, pentru că de jur împrejurul Germaniei sunt centralele altor state. Centrala bulgărească de la Kozlodui a fost închisă pentru că era sora celei de la Cernobâl.

          Programul Casa Verde cred că este rezultatul unui puternic lobby al producătorilor de alte materiale care vor să muște din cota de piață a polistirenului. Acesta nu știu să aibă vreo problemă (se folosește pentru caserole, farfurii, pahare de unică folosință). Un studiu care să evidențieze acele fenomene cu microorganisme, ar trebui să includă mii de case, din toată Europa. Pe el s-ar judeca zeci de ani cele două părți. Gândește-te despre ce sume vorbim, dacă.

      2. Si pentru ca de dimineata am omis un subiect, revin cu o completare la unul din punctele atinse de dumneavoastra:
        Ideea cu site-ul in care sa fie promovati arhitectii si proiectele lor e foarte buna, problema este ca nu stiu daca piata ar raspunde corespunzator unei astfel de propuneri. Spun asta pe baza unei realitati observate de-a lungul timpului in Romania, dar care poate in viitorul apropiat se va schimba. Conform articolului din Bussines Magazin din anul 2014 http://www.businessmagazin.ro/business-hi-tech/it/timisoreanul-de-27-de-ani-care-si-a-facut-un-site-de-trei-milioane-de-euro-12232097 a existat un roman care desi nu era din domeniul arhitecturii, a reusit sa puna bazele unui astfel de site, dar pentru piata americana. De ce pentru cei de peste ocean si nu pentru noi? Pentru ca majoritatea romanilor cand isi aleg un arhitect merg pe recomandare, nu intra pe internet pentru alegerea lui pe baza proiectelor realizate sau a premilor castigate, pe cat de bine arata site-ul de prezentare sau pe tipul de arhitectura pe care-l ofera arhitectul si care poate s-ar potrivi cu gusturile clientului. Iar pana cand noua generatie, care incepe sa isi faca simtita prezenta in viata cotidiana (IT-isti, medici, profesori), nu va incepe sa aiba nevoie de proiecte de arhitectura, un astfel de site nu cred ca va avea succes.
        Din pacate, fondatorul site-ului freshome.com, Mihai Cristian Micle, a vandut site-ul anul trecut, deci nu cred ca se mai poate pune problema vreunei eventuale colaborari.
        https://start-up.ro/freshome-site-ul-fondat-de-romanul-cristian-mihai-micle-vandut-catre-soda-com/

        1. Anumiți clienți sofisticați probabil că își aleg arhitectul după numărul de premii, N-am luat premii și nici nu am văzut vreun astfel de client.
          Cei mai mulți clienți își aleg arhitectul după servicii. Când ei nu reușesc să se diferențieze, apare prețul ca discriminant.

          Dar un om care vrea să-și construiască o casă percepe aceasta ca pe o problemă. Identifică repede ce-i crede el că-l poate influența negativ și caută și rezolvări facile.

          Mulți dintre ei caută pe net în această fază. Nu caută arhitect, ci răspunsuri la întrebări, cum ar fi cât costă o casă? sau cum iei autorizația de construire? sau cum faci o casă mai ieftină? sau…..

          Dacă au norocul să găsească o sursă de informare prietenoasă, care să le dea răspunsuri etc, ei vor avea încredere și pe mai departe. Sursa aceea ar trebui să fie un arhitect, sau un site al arhitecților. Ea ar trebui să-i indice că se poate încrede în ea/el, în noi. Va fi receptiv în continuare. Dacă informația cool este pe site-ul Ordinului, va purcede la căutarea unui arhitect. Unde? În orașul lui. Vede, studiază, crește raza, o scade, cere oferte.

          Dacă acele ștampile de complezență chiar există, de unde crezi că au ei clienți? Din primării. Un funcționar le dă un număr de telefon. Trebuie să fie și ieftin, și rapid. Dar business-ul lor depinde de potențialul client dezinformat care în loc să caute servicii bune, ajunge întâi la primărie.

          Informează-l, arată-i cum și unde să caute și filiera primăriei cade.
          Un astfel de site ar avea niște beneficii incredibile pentru cei mai mulți dintre arhitecți și clienți.

          Dacă pierzi un proiect în fața unui coleg talentat, nu poți fi foarte supărat. Dar vei munci mai mult pentru a-l egala.

  6. @Lucian Tuica multumesc pentru aprecierea articolului despre ghidul Casa Verde Plus, deocamdata program nu exista:|

    @Octavian Ungureanu, am aflat despre multe dintre problemele pe care le au arhitectii de la un coleg de-al dvs. si pana la urma unele dintre ele devin si ale noastre ale viitorilor proprietari de case, iar rezolvarea lor nu se intrevede intr-un orizont apropiat, va apreciez pentru ca incercati sa le rezolvati.

    Desi ati scris in comentariul de mai sus despre multe aspecte interesante si care ma intereseaza intr-o oarecare masura, unul dintre ele mi-a atras mai mult atentia, ati scris ca ar trebui creata urgent o platforma precum Houzz, as dori sa discutam mai in detaliu despre o astfel de platforma.

    Spuneti-mi va rog cine ar construi o astfel de platforma, o organizatie a arhitectilor sau o firma?

    Crearea unei astfel de platforme necesita cunostinte foarte specializate si resurse pe masura, nu doar pentru crearea ei dar si pentru mentenanta si dezvoltarea, Houzz beneficiaza de o finantare de peste 140mil dolari, desi pentru crearea in tara a unei astfel de platforme cu functionalitati asemanatoare nu este necesara o astfel de suma totusi sunt necesare sume consistente.

    In cazul in care o astfel de platforma ar fi creata de o firma cum si-ar putea monetiza serviciile oferite arhitectilor? Prin plata la lead(cerere de oferta) obtinut de arhitect, prin plata unui comision de 10-15% din suma factura de arhitect, prin plata unui abonament lunar sau prin postarea de anunturi publicitare pe site?

    Desi o astfel de platforma ar putea fi benefica pentru arhitecti si alte categorii profesionale care lucreaza in domenii conexe, ce ii impiedica pe arhitecti in prezent sa se promoveze in mod profesionist (nu singuri sau cu ajutorul unor “agentii” care ofera doar un set specific de servicii) printr-un site propriu?

    Mentalitatea oamenilor din SUA este una diferita de cea a romanilor in general, o astfel de platforma nu este neaparat necesar sa functioneze si pentru arhitectii nostrii, ar trebui indeplinite multe criterii pentru a functiona si la noi, in primul rand ar trebui educate ambele parti participante pe o astfel de platforma, clientii in privinta a ceea ce inseamna o arhitectura de calitate si arhitectii in privinta modului de oferire a serviciilor lor.

    Sunt foarte multe aspecte de discutat despre o astfel de platforma, mi-ar face placere sa dezvoltam subiectul.

    P.S.: Exista agrement tehnic pentru un material de izolare din lana.

    Bogdan

    1. Ordinul Arhitecților are resurse financiare importante, pe care acum le irosește pe altfel de proiecte. Subvenționează zeci de acțiuni/manifestări/conferințe dintre care multe au o legătură indirectă cu proiectarea. „Ce-i împiedică?” – răspunsul este „conducerea Ordinului”.
      —-
      O platformă ca Houzz ar fi greu de construit și mai ales de monetizat de o firmă.
      Ea nu trebuie sub nici o formă să-i factureze pe arhitecți! Nici plata la lead, nici comision din onorarii.
      Nici Houzz nu-i facturează pe arhitecți și pe designeri. Ei susțin prin contentul generat de profesioniști un imens magazin online de mobilier, anumite materiale pentru construcții, finisaje etc.
      În prezent, majoritatea contentului referitor la construcții este creat și diseminat de actori puternici ca producătorii de materiale de construcții, sectorul imobiliar. Vocile arhitecților și inginerilor sunt acoperite de această hărmălaie care vinde, vinde, vinde.
      Și arhitecții (se) vând, ca și inginerii. Cum inginerii proiectanți targhetează arhitecții, noi trebuie să devenim interfața dintre industrie și clienți.
      Sigur că este nevoie de educație, dar chiar o astfel de platformă va fi un vehicul educațional.

      Clienții s-au schimbat mult în ultimii ani și se vor schimba în continuare. Dacă inițial sunau pentru autorizații și PAC/DTAC-uri, întrebând de ce pile avem la cutare primărie, acum caută și plătesc consultanță, vor anumite calități ale construcției ca eficiență energetică/buget controlat/calitate șamd. Sunt tot mai deschiși la sugestii.
      Acesta este rezultatul a aproape trei decenii de interacțiune între ei și noi, care s-a desfășurat haotic, cu stângăcii inimaginabile de ambele părți.
      Concentrând piața printr-o platformă vom ajuta la fluidizarea „tranzacțiilor”. Competiția se va da din ce în ce mai mult pe calitatea serviciilor și a proiectelor și tot mai puțin pe onorarii.

      Am scris și eu în articolul meu că ar exista un agrement tehnic, pe care nu l-am văzut, deși l-am căutat. La alte multe alte produse, agrementele sunt ușor de găsit. http://www.octavian-ungureanu.ro/arhitect/programul-casa-verde-plus-o-pacaleala/

      1. „Ce-i împiedică?” – răspunsul este „conducerea Ordinului”
        Ma refeream la ce-i impiedica pe arhitecti sa se promoveze prin site-uri proprii, cu siguranta nu-i impiedica Ordinul.
        ***
        „O platformă ca Houzz ar fi greu de construit și mai ales de monetizat de o firmă.”
        Sunt de acord ca nu ar fi usor de construit sau monetizat, am o experienta cu o platforma de feedback creata de mine, dar sa inteleg ca ar fi mai usor sa o construiasca organizatia arhitectilor?

        Presupun ca platforma ar avea un manager care ar administra-o, dar s-ar supune consiliului Ordinului? Cum vedeti dumneavoastra administrarea unei astfel de platforme?

        In situatia in care vor exista pe aceasta platforma mii de profiluri ale arhitectilor, cum ar gasi un potetial client arhitectul potrivit pentru el, cred ca ii va fi poate la fel de greu ca in prezent, pentru ca alegerea nu-i va fi usurata, chiar contrariu, cu cat aveam mai multe optiuni cu atat ne este mai greu sa alegem, e valabila in orice domeniu. Pe Houzz profesionistii platesc pentru a ocupa pozitii mai sus in cautari, Houzz devine astfel un alt motor de cautare.

        „Concentrând piața printr-o platformă vom ajuta la fluidizarea „tranzacțiilor”. Competiția se va da din ce în ce mai mult pe calitatea serviciilor și a proiectelor și tot mai puțin pe onorarii.”

        Pentru unii se vor fluidiza si mai mult, pentru restu’ imi permit sa am retineri.

        ***
        „Și arhitecții (se) vând, ca și inginerii. Cum inginerii proiectanți targhetează arhitecții, noi trebuie să devenim interfața dintre industrie și clienți.”

        Personal as vrea sa-mi aleg inginerul, nu doresc sa-mi fie impus de arhitect, daca se potriveste e bine, altfel este alegerea mea(nota:nu ar trebui sa fiu considerat drept model de client pentru sunt mult diferit).
        ***
        „Clienții s-au schimbat mult în ultimii ani și se vor schimba în continuare. Dacă inițial sunau pentru autorizații și PAC/DTAC-uri, întrebând de ce pile avem la cutare primărie, acum caută și plătesc consultanță, vor anumite calități ale construcției ca eficiență energetică/buget controlat/calitate șamd. Sunt tot mai deschiși la sugestii.”

        Pe domeniul izolatiilor termice am avut aproape 800 de interactiuni cu persoane care doreau sa-si izoleze casa, va pot spune din aceasta experienta ca e drum luuuuuuung pana la o educare de nivel acceptabil, dar sunt de acord ca se misca lucrurile.
        ***
        Am citit articolul, imi place propunerea de scutire a impozitelor ca si alternativa.

        1. Nu-i împiedică nimeni. Eu am mai multe site-uri, de exemplu. Pentru ca un site să devină o sursă de proiecte este nevoie de mult efort, pe care mulți nu știu și nu pot să-l facă.
          Dacă platforma ar fi privată, ea ar fi optimizată conform intereselor proprietarului.
          Dacă e publică (OAR) interesul ar fi popularizarea meseriei și serviciilor breslei.
          Nu știu cum s-ar administra.
          Căutările s-ar putea face și după locație, după tipul proiectului, după stil. Dacă răsfoiesc sute de poze cu proiecte, pot salva unele dintre ele, îmi fac o listă cu 4-5 arhitecți, apoi…
          Arhitecții pot și publica articole, sfaturi, recomandări, studii de caz. Clienții mei sunt atrași de sfaturile din articole. Le găsesc utile, apreciază efortul depus în a le anticipa întrebările etc. Încrederea este importantă într-o relație.
          În cazul în care tot mai mulți colegi decid să scrie, cantitatea și calitatea informației va educa și publicul. Unii se informează luni, chiar și peste un an, ceea ce este foarte bine. Proiectul este în sine un act de chibzuință. Planificarea atentă este o garanție a succesului.
          În orice sistem cineva este favorizat. Cred că ar fi defavorizați cei care nu oferă un alt avantaj decât relația la primărie.
          Coordonarea generală a proiectului este foarte importantă. Un inginer de structuri angajat direct de către client are tendința de a „raporta”, de a răspunde doar acestuia. Coordonarea a re de suferit și riscurile sunt tot ale Dvs.

  7. Daca nu-i impiedica nimic atunci va pot urma exemplu?

    Dvs. stiati sa administrati un site, sa editati articole in WP, sa editati imagini sau sa creati unele de la zero(in cazul in care le creati dvs.), sa faceti SEO, promovare la un nivel care sa va aduca un anumit trafic(poate sunteti ajutat cu anumite aspecte)? Cred ca nu stiati, dar nu v-a impiedicat ca este greu si asa cum stim cu totii nimic care sa merite nu vine usor in viata, poate ar fi cazul sa-si gaseasca un marketer care sa-i ajute sa se promoveze, daca vor sa castige din proiectare 15eur/mp, altfel se vor bate ca orbii pe OLX cu cel mai mic pret…

    Stiu ca detineti mai multe website-uri, nu e neaparat o strategie buna sa va impartiti resursele pe mai multe site-uri, unele dintre ele care nu au trafic.

    Revenind la platforme, o platforma functioneaza daca sunt indeplinite un anumit set de functii, printre care: administrarea comunitatii(un fel de resurse umane), efectul de retea, managementul lichiditatii (in toate fazele de viata ale unei platforme trebuie sa existe o suprapunere intre intre cerere si oferta), selectarea materialelor si reputatia( o platforma are nevoie de mecanisme de control al calitatii), crearea unei calatorii specifice a utilizatorilor, crearea unui design pentru un anumit tip de comportament, administrarea datelor adunate si utilizarea lor pentru imbunatatirea experientei participantilor, feedback-ul social, crearea unor algoritmi care sa ajute la luarea deciziilor participantilor, personalizarea in timp real (pentru a servi cel mai relevant continut), algoritmi care sa inlesneasca producerea de continut relevant.

    O platforma fie ea privata sau administrata de OAR ar fi optimizata de cel care o administreaza, care a proiectat-o, OAR ar avea doar impresia ca o guverneaza, nu ar stie ce se intampla in motorul iei (ar fi nevoie de audite lunare pentru a intelege partial cum functioneaza), iar persoana care a proiectat-o si o administreaza ar fi sub presiunea unor grupuri/persoane care au interesul sa se promoveze mai mult, astfel persoana ar putea fi tentata sa obtina niste comisioane pe langa salariul consistent, de cateva zeci de mii de euro obtinuti anual, la care s-ar adauga salariile altor persoane care vor lucra la platforma.

    Pe o astfel de platforma se va aplica regula 20/80, 20% dintre arhitecti vor obtine 80% dintre clienti sau poate chiar 10%dintre arhitecti vor obtine 90% dintre clienti.

    Daca mii de arhitecti vor incepe sa posteze si platforma nu a fost proiectata sa potriveasca clientul cu arhitectul va fi un total fiasco, haos, in care se va pierde semnalul unor arhitecti buni printre mii de randari de case cu o arhitectura de doi bani.

    Ma intreb oare cati arhitecti chiar au proiecte care sa merite sa fie postate pe o astfel de platforma, dar cei mai tineri arhitecti care sunt in cautarea gloriei si nu au proiecte, poate au proiectat doar cateva case cu un design mai mediocru pentru ca au avut nevoie de bani, pentru ca nu au avut clienti educati samd, ei ce sansa vor avea sa obtina clienti pe o astfel de platforma?

    Intrebarea e una retorica, vor avea o sansa aproape inexistenta, vor fi nevoiti sa apleze la tertipuri pentru a castiga lupta cu algoritmii platformei, o lupta continua care e doar o pierdere de timp, intotdeauna platforma va castiga.

    In ce priveste salvarea unor poze/proiecte/alte informatii utilizez Evernote, prefer sa platesc un abonament anual si sa-mi administrez informatiile intr-o aplicatie care are functii de cautare mult mai bune, inclusiv in documente.

    Ca si concluzie va spun ca nu sunt impotriva platformelor, le studiez asiduu, am un caiet studentesc aproape plin cu notite despre cum functioneaza o platforma, dar sunt foarte greu de creat si sa le faci sa functioneze.

    “În orice sistem cineva este favorizat.Cred că ar fi defavorizați cei care nu oferă un alt avantaj decât relația la primărie.”

    Arhitectii care ofera “calitate” la modul general vor avea concurenti pe alti arhitecti care ofera si ei „calitate”…, diferenta dintre ei o va face pozitionarea.

    Apropo de arhitectii care nu au un mod de a comunica intre ei, cred ca am citit intr-unul dintre articolele dvs. ca si-au creat grupuri pe Facebook, care nu este cea mai potrivita platforma de comunicare, nu fac decat sa ofere si mai multe informatii de tintire cu anunturi pe Facebook, aspect care e foarte bun pentru mine, care imi ocup timpul cu marketing-ul, dar nu si pentru ei, ar trebui sa se orienteze catre o aplicatie precum Slack care este special creata pentru comunicare si lucrul in echipa.

    Sunt de acord ca trebuie educati potentialii clienti ai arhitectilor, dar chiar si arhitectii trebuie educati in anumite privinte.

    “Un inginer de structuri angajat direct de către client are tendința de a „raporta”, de a răspunde doar acestuia. Coordonarea a re de suferit și riscurile sunt tot ale Dvs.”

    Riscurile sunt calculate, nu lucrez chiar cu oricine, il angajez sa lucrez in echipa, nu singur.

Comments are closed.