De-a arhitectura, pe viu!

De-a arhitectura, pe viu!De ce scriu eu despre de-a arhitectura?

De-a arhitectura
Irina, fiica mea, la ora „De-a arhitectura”, mândră de macheta făcută și cu ajutorul lui tati, dar și al lui mami.

Știu despre „De-a arhitectura” direct de la sursă. Irina, fiica mea, este într-una din clasele unde această materie opțională se predă odată pe săptămână. Ce știu eu, neimplicat în acest program:

  • Am văzut manualul căruia nu aș putea să-i găsesc nici un defect și nici nu aș ști ce i s-ar mai putea adăuga!
  • Am văzut cum omulețul Lego devine măsura tuturor lucrurilor! În joacă, cei mici învață că arhitectura este legată de oameni. Învață că totul se raportează la oameni.
  • Am participat la meșterirea machetei unei căsuțe, împreună cu Irina.

Ei bine, acest curs trece copiii într-un mod pe care nu mi-l imaginam, în joacă, printr-un domeniu în care din câte știu eu nu s-a făcut niciodată un obiect de studiu în clasele elementare.

De ce este nevoie despre educație de arhitectură?

Arhitecții s-au cam plâns de nivelul scăzut de educație a publicului larg când vine vorba despre arhitectură. Școala de arhitectură chiar hrănește visul unui mare noroc pe care arhitectul l-ar avea, acela de a găsi un client care să-l lase să facă ce vrea! Și este normal ca acest vis erotic și nerealist să se perpetueze, pentru că el exprimă greșit o realitate, aceea că dialogul dintre arhitect și client este adesea foarte greoi.

Arhitecții și școala mai greșesc, uneori reușim să fim puțin cam aroganți și uităm de omulețul Lego.

Dar..

Din ce am văzut eu de-a lungul anilor, clienții noștri chiar ajung în atelierele de proiectare crezând aproape orice despre proiectul de arhitectură, foarte rar intuind despre ce este vorba. Din păcate nici noi nu suntem bine pregătiți pentru a le oferi uneltele prin care să ne putem înțelege.

Adevărul este că arhitectura este despre oameni. Casa pe care vrei să ți-o construiești este despre tine, despre familia ta, despre aspirațiile tale, ale partenerului de viață, ale copiilor. Proiectul nu este despre autorizația de construire, sau despre recepția finală, nici nu intră în aceeași categoria cu documentația cadastrală.

Proiectul de arhitectură trebuie să fie o declarație despre cum vrem să fie viețile noastre! Arhitectura este despre noi, în primul rând despre noi, oamenii!

Luăm clădirile cumva de-a gata, fie ele mari sau mici, publice sau private, noi sau vechi, frumoase sau urâte, sigure sau periculoase, armonioase sau nu. Trăim în ele practic fiecare zi din viața noastră. Ne bucurăm uneori de ele sau le admirăm, le resimțim disfuncționalitățile sau nu, dar aproape niciodată nu ne uităm direct la ele, la construcții.

Le vedem uneori ceea ce nu sunt, cum ar fi vedem în clădire școala, nu în profesorii și elevii din ea. Vedem în clădire spitalul, nu în munca medicilor și asistentelor. Uneori credem că este vorba despre stiluri, sau grosimea izolației termice.

Să ne raportăm la noi și să măsurăm clădirile prin prisma noastră, iată un lucru pe care nici arhitecții, nici publicul larg nu reușesc să și-l transmită unul altuia.

Bravo pentru De-a arhitectura!

Surprinzător, De-a arhitectura reușește acest lucru! De-a arhitectura vorbește despre „școala mea”, „casa mea”, „cartierul meu”. Pornește de la modelul omului (omulețul Lego), folosindu-se de putere inimaginabilă de abstractizare pe care și oamenii mici, din clasele primare, o au.

Irina și colegii ei iau contact în aceste ore săptămânale cu una dintre cele mai pure gândiri umaniste pe care școala le arată copiilor. Au parte de o abordare care lipsește și din manualele de istorie, și din cele de limbă și literatură, și din cele de educație civică sau științe.

Toate acestea se întâmplă datorită grupului care a avut această idee minunată, a celor care au conceput manualul și a zecilor (?) de tineri colegi arhitecți care găsesc atât entuziasm săptămână de săptămână, reușind să suporte grupuri dificile de câte treizeci de copiii greu de stăpânit.

Le mulțumesc atât doamnei învățătoare, Cătălina Ganea (Școala 195), cât și doamnei arhitect Ioan Rizea, care iată, reușește atât de bine să antreneze copiii într-o joacă din cele mai serioase!

De-a arhitectura, „munca” de teren
Pozele sunt realizate de Doamna Profesor Cătălina Ganea, învățătoarea Irinei.

 Sunt convins că dacă vei vizita și pagina de Facebook a De-a Arhitectura, vei găsi și multe alte motive pentru a le da un like!

De-a Arhitectura pe Facebook

Comments

commentarii