De ce o votez pe Monica Iacovenco la Președinția OAR București

Arhitect Monica Iacovenco
Monica Iacovenco, depunându-și candidatura la Președinția OAR București

O votez pe Monica Iacovenco la Președinția OAR București!

Aș vrea ca și voi, dragi colege și colegi să faceți la fel!

Nu cred că a trecut mai mult de o lună de când am cunoscut-o pe Monica. A venit la o întâlnire cu un mic grup dintre susținătorii candidaturii mele, iar candidatura ei a venit firesc, din preocuparea de a găsi un bun președinte pentru Filiala București a OAR.

Aveam deja un portret-robot al președintelui:

  • Un arhitect practicant, cu experiență – pentru a înțelege exact cu ce ne confruntăm zi de zi, la planșetă, în procesul de avizare și autorizare, în relațiile cu clienții, cu constructorii și colaboratorii.
  • Un arhitect distanțat politic – pentru a putea discuta fără probleme cu orice administrație. Domnul Șerban Sturdza a dinamitat relațiile OAR cu primăriile bucureștene, angajând de mai mult timp, nepermis, OAR într-o luptă politică fără sens.
  • Un arhitect care speră la ceva mai bun – Mulți dintre noi suntem copleșiți în activitatea noastră. Nemulțumirile arareori fac loc speranței, iar fără puțin idealism nu poți face ceva mai mult.
  • O personalitate proaspătă – pentru că avem nevoie nu doar de o schimbare a Ordinului, ci și de o imagine nouă. Trebuie să reclădim relațiile cu partenerii instituționali, cu comunitățile bucureștene, dar și în cadrul organizației. Nu mai trebuie să fim numiți „Cooperativa”!

Monica este mai mult decât atât. Are înțelegere și compasiune, șarm și simțul umorului. Este mamă și își urmează profesionist și cariera și hobby-ul, cum este designul de bijuterii (de inspirație arhitecturală, bineînțeles!). Am descoperit în ea un camarad, un partener, o prietenă. Are sprijinul familiei sale (Traian este tot arhitect) și poate obține entuziasm din partea celor care o cunosc.

Aproape oricare doi arhitecți practicanți împărtășesc aceleași griji, au aceleași priorități, își doresc aceleași lucruri. Uneori ceea ce credem a fi soluția la preocupările noastre poate fi în contradicție cu colegii din alte birouri. Suntem nevorbiți, dar identificăm aceleași cauze și suferim de aceleași simptome. Dacă reușim să ne adunăm și să dezbatem subiectele importante vom reuși să găsim și alegem soluții și strategii comune.

Monica Iacovenco este una dintre noi. Mulți nu ați vorbit cu ea. Eu am și confirmarea că ceea ce doar se simte a fi o legătură colegială, chiar este. M-am întâlnit în ultima perioadă cu sute de arhitecți. De multe ori interacțiunea e limitată la un zâmbet, o scurtă înclinare a capului, un semn de simpatie. Unii mă evită, speriați sau antagonizați. Dar foarte des, găsesc suflete deschise, calde, înțelegătoare. Avem atât de multe în comun! În Monica veți găsi aceleași preocupări, aceleași nemulțumiri, aceleași dorințe.

Mulți cred că aceste alegeri sunt despre soluții, dar nu este așa. Aceste alegeri sunt despre priorități, despre direcții, despre obiectivele comune. Este mai puțin important cum vom face ceva, chiar și dacă reușim sau nu. Important este ceea ce ne propunem să facem.

Suntem nemulțumiți de Ordin nu atât legat de ceea ce se face, cât de ceea ce nu se face și nici nu pare să fie o preocupare. OAR este fără direcție, ignoră cu desăvârșire ceea ce noi simțim că sunt prioritățile reale. Ordinul are nevoie de noi, de cuvântul nostru, de experiența noastră. Din ceea ce gândesc și spun arhitecții trebuie să se clădească viitoarele acțiuni, nu invers.

Monica Iacovenco simte ca noi. Va avea nevoie de toți arhitecții, cu precădere de cei practicanți, pentru a da curs voinței noastre, odată ce va câștiga aceste alegeri. Indiferent de soarta candidaturii mele, m-am hotărât s-o ajut, să-i fiu aproape. Indiferent de asta, vă rog s-o ajutați nu doar cu votul vostru, dar și cu sfaturile, ideile, soluțiile voastre.

Este o ocazie rară cea de acum. Un moment în care ne putem democratiza și în care ne putem axa pe adevăratele priorități. Știu cât de greu este să iei decizia de a candida. Știu câte îndoieli și temeri trebuie învinse. Intuiesc impactul asupra propriei vieți al responsabilităților care ne așteaptă. Monica a trecut prin asta mai repede decât mine, adaptându-se ritmului alert, arătând mai mult curaj decât mulți, mulți alții!

Eu o votez pe Monica Iacovenco. O votez pentru oportunitatea pe care o reprezintă, pentru calitățile ei personale și cu speranța că noi toți, împreună, vom găsi soluțiile la prioritățile profesiei și orașului nostru.

Voteaz-o și tu pe Monica Iacovenco, pentru că noi toți merităm ceva mai bun!

Haideți la vot!

Cu speranță, prietenie și colegialitate,

Octavian Ungureanu,

arhitect, TNA 4059

 

 

Comments

commentarii