Loading…

De ce sunt dezinteresați arhitecții de activitatea OAR?

Activitatea OAR îndepărtează arhitecții de organizație.

La Conferința Extraordinară a Ordinului Arhitecților din București erau așteptați minim 1400 de participanți. Au participat cam 140 de persoane. Probabil că jumătate sunt staff-ul filialei. Majoritatea era venită prima oară.

Activitatea OAR online

OAR s-a mândrit cu noul site, oar.archi. Acesta a adunat în lunile ianuarie-mai 2017, 14.500 vizitatori unici. Aceasta este o creștere colosală, față de 3500 cu un an mai devreme. În aceeași perioadă, acest blog a avut 10.966 de vizitatori unici. Site-ul companiei mele a avut între ianuarie-mai 2016 – 26.000 de utilizatori, iar în acest an, aceeași perioadă, peste 30.000.

Activitatea OAR online este un semn al eșecului profund al organizației noastre
Activitatea OAR online este un semn al eșecului profund al organizației noastre. Aceste numere ar trebui să reprezinte traficul zilnic, nu cel pe aproape un semestru.

Pentru comparație, site-ul unui singur birou de proiectare, compus din doi oameni:

Trilitica.Ro – site al unui birou de proiectare compus dintr-un arhitect și un inginer. Interesul publicului pentru informații legate de proiectare, autorizarea construcțiilor, construcții în general este imens.

Publicul larg este extrem de interesat de arhitectură și construcții. Cei care construiesc se documentează adesea luni de zile înainte de a intra în biroul unui arhitect. Pentru a înțelege impactul ridicol al OAR în promovarea arhitecturii, al bunelor practici, al modului optim de colaborare între arhitecți și clienți, relațiile cu constructori, procedurile de obținere a autorizației de construire și de control al calității, trebuie să avem în vedere și un alt fapt. Oar.Archi abundă de informații despre o puzderie de evenimente culturale. Faptul că acestea mai sunt și sponsorizate din Timbrul de Arhitectură este alt subiect. Cu siguranță o parte importantă a utilizatorilor este de fapt publicul ONG-urilor cu care OAR colaborează.

Prezența online a Ordinului este dezastruoasă. Nu este de mirare că OAR nu reușește să se impună în „dialogul” cu alte instituții. Cu un public atât de limitat, nu este reprezentativ pentru nimic. Cei care fac parte din echipele de dialog și nu-și explică plictisul interlocutorilor au o explicație. Organizația este irelevantă, nu reprezintă pe nimeni. Blogerii adolescenți au un impact mult mai mare asupra societății și nici nu-i plictisesc suplimentar pe funcționarii publici și politicieni.

Comunitatea Arhitecților este vie, activă

Arhitecții sunt interesați de profesie și de mediul profesional. Articolul „Cum am combătut la Conferința Extraordinară a Ordinului Arhitecților, Filiala București” are peste 4000 de accesări în câteva zile! Cel privind metodologia de stagiu, peste 3000, iar cel despre necesitatea schimbării sistemului de autorizare a construcțiilor, peste 3000. Timpii medii pe pagină sunt mari, de 8 minute, 7 minute, respectiv 3 minute, ceea ce denotă că vizitatorii citesc textele cu atenție.

Pe Facebook sunt comunități de arhitecți din cele mai diverse. Recent, Grupul Discuții despre Planul DPC, a adunat în câteva zile 800 de colegi, cam 8-10% dintre arhitecți. Grupul Arhitecți Români, mai vechi, are peste 1800 de membri (cca 20% din numărul arhitecților din TNA). Sunt însă zeci, dacă nu sute de astfel de inițiative. Există comunități ale studenților arhitecți, grupuri dedicate vreunui alt subiect de interes.

Dezinteres? Nu prea cred! Nu toți colegii participă la dezbateri, dar cu siguranță majoritatea le urmăresc.

Activitatea OAR ocolește temele de mare interes pentru arhitecți și societate

Arhitecții au alte preocupări, neîmpărtășite de Ordin.

Pe noi ne preocupă:

  • procedurile pentru obținerea autorizațiilor de construire: proceduri inutile și redundante, aplicarea neunitară a legii, domnia bunului plac, timpii enormi de obținere a certificatelor de urbanism, avizelor și autorizațiilor, dialogul cu avizatorii etc
  • impactul corupției din sistem: solicitarea mitei, tărăgănarea dosarelor pentru obținerea mitei, motive ridicole de respingeri și modificări a dosarelor, licitațiile publice servite, sifonarea proiectelor în primării cu „proiectanți agreați”
  • controlul calității construcțiilor: ineficiența mecanismelor de control al calității finisajelor, neparticiparea la recepțiile finale, acceptarea altor proiectanți, lipsa controlului ISC pe șantiere etc
  • documentarea și accesul la informații – în procesul de proiectare: legislație stufoasă, normative greu accesibile, literatură de specialitate săracă, lipsa traducerilor. Lipsa unor surse ușor accesibile, bibliotecă tehnică online, cu acces facil, lipsa unor forumuri de consultare între arhitecți, lipsa unui sistem de publicare peer-reviewed a cazurilor interesante, studii, analize economice, tehnice etc
  • efectele concurenței neloiale asupra practicii curente – onorarii, comisioane la materiale de construcții, arhitecți stagiari neplătiți, sifonarea proiectelor prin primării, atribuirea proiectelor publice, restrângerea accesului la profesie prin stagiul tot mai dur, tentativa de mascare a unor noi cotizații prin Planul de Dezvoltare Profesională Continuă.
  • condițiile umilitoare de efectuare a stagiului care dezonorează breasla
  • situația socială și financiară a arhitecților: onorarii mici, salarii mici, munca neremunerată, lipsa asigurărilor sociale – șomaj – pentru liberi-profesioniști. 40% dintre arhitecții bcureșteni nu și-au plătit cotizațiile anuale.

Nu știu dacă lista este completă și dacă aceasta este ordinea problemelor. Arhitectura și proiectarea sunt, bineînțeles, primele preocupări. Ele sunt pasiunea și adesea modul în care ne definim ca oameni.

Ordinul Arhitecților (conducerea sa) este preocupat de alte prostii activități:

  • construirea unei birocrații fără scop anume
  • promovarea imaginii și intereselor celor din conducere
  • modul de împărțire a fondurilor imense realizate din cotizații, înregistrări de proiecte, Timbrul de Arhitectură, poate și a unor sponsorizări
  • „proiecte” culturale ca workshop-uri, conferințe, ateliere etc cu legătură marginală cu arhitectura
  • afilierea cu organizații neguvernamentale, creând senzația că arhitecții sunt mai degrabă activiști decât persoane pragmatice, constructive
  • acțiuni, manifestări, luări de poziție, proteste (inclusiv implicare politică așa cum s-a întâmplat prin inițierea unei scrisori deschise pentru susținerea unui ministru al culturii) care diluează și subminează prestigiul profesiunii, al importanței proiectării șamd
  • susținerea birocrației excesive, inacțiune
  • înăsprirea continuă a condițiilor de stagiu, împingând numeroși colegi să renunțe la profesie, să emigreze, sau în situații economice extrem de grele.
  • subminarea prestigiului școlilor de arhitectură de pe tot cuprinsul țării, criticând continuu nivelul de pregătire a absolvenților.
  • subminarea pasiunii și entuziasmului tinerilor colegi față de practica de arhitectură
  • să ocolească orice discuție serioasă, directă, orice consultare reală cu arhitecții
  • să păstreze aparențele de respectabilitate colaborând uneori cu colegi inimoși, dar fără a avansa spre rezultate palpabile

Activitatea OAR nu poate interesa decât pe cineva sătul de ceea ce Ordinul este acum, sau a tinerilor care-și desfășoară stagiul și sunt prizonierii lor. Pentru arhitecții din birourile de proiectare mari sau mici, activitatea OAR nu a avut nimic atrăgător, angrenant, sau măcar interesant. Cei mai mulți ne-am păstrat contactul doar la plata cotizației și a înregistrării proiectelor.

Arhitecții, sporadic, au atenționat OAR, în scris sau în discuții cu președinți, vicepreședinți, alți membri din conducere de neajunsuri, de situații importante, de probleme etc Ei au fost fie ignorați, fie li s-au dat răspunsuri evazive, sloganuri, sau au fost mințiți în față.

OAR nu reprezintă arhitecții

Conducerea OAR a încercat să afle ce cred arhitecții prin sondaje de opinie. Acestea s-au realizat prin întrebări închise. Întrebările vizau subiecte fără interes, așa că răspunsurile nu i-au neliniștit. Domnii Țigănaș și Sturdza cred că au o problemă de comunicare. Ei cred că noi nu știm ce lucruri minunate fac pentru noi.

Chestionarul ar fi trebuit redus la o singură întrebare:

Ce vă doare, dragi arhitecți?

Ar fi primit sute, mii de răspunsuri. Ar fi știut apoi să pună întrebări specifice, pentru fiecare subiect important. Ar fi putut cere idei pentru a soluționa toate problemele curente. Ar fi putut rezolva unele dintre ele. Pentru cele rămase, ar fi primit ajutor colectiv, nu nemulțumiri. Înțelegem că nu toate se pot rezolva deodată.

Dar cei doi domni și grupul lor nu au întrebat, practic, nimic. Ei au continuat să facă ce i-a tăiat capul.

Acum au făcut Planul Național de Dezvoltare Profesională Continuă. Brusc, lipsa de interes s-a transformat în implicare. De ce? Pentru că ei tot nu știu ce ne doare. Sau nu le pasă. Sau și una și alta.

Trebuie să-i oprim!

Sunt delegat la Conferința Națională din 28 octombrie. Voi solicita introducerea pe ordinea de zi a PNDPC și respingerea acestuia prin vot. Sute de colegi m-au onorat semnând alături de mine textul prin care solicit celorlalți delegați acest vot. Deja Filiala Prahova a respins în unanimitate toate propunerile OAR.

Găsiți textul petiției mai jos:

Semnează și dă mai departe!

 

P.S.

În primele două ore de la postare, acest articol a fost citit de 250 de persoane, majoritatea arhitecți!

 

Comentarii

Comentarii

One thought on “De ce sunt dezinteresați arhitecții de activitatea OAR?

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat: