Loading…

Demolatorii

Demolatorii
Demolatorii

„Sunt unii care vor doar să demoleze, nu construiesc nimic.”

Anul trecut, votând împotriva DPC-ului și a #transformăriiOAR, am spart geamurile Ordinului. Am dat cu pietre. Am făcut rău. Demolăm. Nu construim nimic.

Un important arhitect din multele conduceri succesive m-a felicitat ironic: mi-a zis că nu a mai văzut ca cineva să vrea să meargă înainte, privind în spate.

Prin antiteză, „ei” au construit. Ei au făcut ceva. Ei au dat o dimensiune culturală. Ei s-au implicat și au muncit. Noi doar cârcotim.

De ce ne-am opus Transformării OAR?

Transformarea OAR (cum s-a numit proiectul de a modifica regulamentele de funcționare) viza eficientizarea organizației. Fișe de post pentru angajați, un consiliu mai mic, dar cu oameni plătiți șamd. Dar noi ne-am opus.

Gândirea mea este tributara educației primite în Școală. Aceasta a fost (probabil încă este) un demn reprezentant al funcționalismului. Proiectăm având ca scop o bună funcționalitate a clădirii. Exprimăm funcțiunea în formă. Desenăm detalii care să funcționeze corect pentru condițiile de mediu.

Mai mult, calitățile estetice ale arhitecturii sunt tot o fațetă a funcționalului. Orice clădire are și o funcțiune estetică. Sunt comunicate valori ale investitorului, ale arhitectului, ale comunității, bine sau rău, conștient sau nu.

Scopul (funcțiunea) este, așadar, vital. O clădire sau o organizație sunt eficiente când funcționează bine, fără risipă de resurse, îndeplinindu-și scopul pentru care sunt create. Evaluarea eficienței trebuie făcută pornind de la obiective.

Transformarea OAR păcătuia prin lipsa de obiective. Probabil că ar fi redus consumul de resurse. Dar, nedefinindu-și obiective clare, orice consum de resurse devine tot inutil.

De ce ne-am opus DPC-ului?

DPC-ul, așa cum era el proiectat, ar fi dus la o adunare de resurse suplimentare. Ele ar fi fost cheltuite ineficient, din multe motive. Cel mai important motiv este că DPC-ul nu a fost imaginat ca o extensie a activității de proiectare.

Pe măsură ce proiecteazează, un arhitect învață. Este un adevăr foarte simplu. Un DPC eficient pune la dispoziția arhitectului resurse pentru documentare și studiu. Cei care deja învață, vor învăța mai ușor, mai mult. Cei care învață prea puțin acum, ar avea la îndemână (online) surse de documentare. Cei care vor refuza să se dezvolte vor fi, încet dar sigur, excluși din piața proiectării.

Oprirea unor proiecte neviabile nu înseamnă demolare

Odată ce un proiect care are carențe conceptuale este pus în operă, corectarea lui este foarte costisitoare. Este mai simplu să te întorci la planșetă, decât să faci dintr-un bloc de apartamente o clădire de birouri. Ar fi prea scump altfel. S-ar irosi resurse financiare, muncă, nervi.

De ce schimbăm Ordinul?

Orice discuție trebuie să pornească de la o întrebare simplă: de ce schimbăm Ordinul?

Este important și să discutăm ce schimbăm, cum schimbăm. Dar fără a ști de ce schimbăm, fără obiective, ce și cum devin acțiuni aleatorii, foarte probabil greșite.

OAR trebuie să susțină profesia de arhitect. Aceasta este definită de activitatea de bază, proiectarea. Extrem de important pentru proiectare este mediul în care proiectăm, precum și felul în care sunt puse în operă proiectele noastre.

De aceea, OAR ar trebui să aibă 5 obiective majore:

  1. Reducerea timpului necesar avizării și autorizării la maxim 3 luni
  2. Regulamente de urbanism mai bune
  3. O piață a proiectării concurențială și onestă
  4. Un cadru coerent, online, de documentare și studiu
  5. Dezbateri interne și vot direct pentru stabilirea direcțiilor, priorităților, soluțiilor și căilor de acțiune

Aceste obiective majore pot fi atinse fie folosind actuala structură a OAR, fie adaptând Ordinul să atingă cât mai ușor aceste ținte.

De la aceste obiective trebuie pornită orice discuție legată de reforma internă. De aici trebuie redefinite funcții ca cele de vicepreședinți, grupuri de lucru, foruri de conducere, regulamente de funcționare.

De la aceste obiective trebuie regândite comunicarea internă și externă. De aici trebuie regândite parteneriate și alianțe. De aici trebuie făcute negocieri cu administrația locală sau centrală. Cu aceste ținte în minte trebuie propuse legi sau modificate cele existente. Pentru aceste obiective trebuie depuse cele mai multe eforturi.

Această abordare pare a fi în contradicție cu preocupările culturale, dar nu este nimic mai fals. Timbrul de Arhitectură depinde de viteza cu care se autorizează halele industriale, de volumul dezvoltărilor imobiliare, de numărul de case proiectate și construite.

Dezbatere și vot direct

Al cincilea obiectiv este și cel mai important. Atingerea sa va ajuta OAR în a stabili nu doar de ce va face ceva, ci și ce va face, cum va face. Părerile uneori arhitecților trebuie mediate în dezbateri constructive, cu argumente.

Divergența de opinii este nu doar firească, ci și benefică organizației. Într-o cultură a diaogului, putem construi. OAR trebuie, înainte de orice. Să devină o Agora a arhitecților, în cel mai clasic sens al cuvântului.

10.000 de atenieni au construit o cultură care a dăinuit milenii, adunându-se pe un câmp, discutând și votând. Câmpul nostru este virtual, dar, coincidență sau nu, tot 10.000 suntem și noi. Mai trebuie să discutăm și să votăm.

Comentarii

Comentarii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: