Termoizolația pentru un proiect de casă

Citește și „Proiecte de case eficiente energetic”!

Nu există o rețetă după care se stabilește grosimea stratului termoizolant la o casă. Termoizolația se calculează din faza de proiect luând în considerație mărimea casei și raportul dintre anvelopantă și volumul încălzit, tipurile de închideri, dar și perimetrul pe sol al casei.

Termoizolația pentru proiecte de case
Termoizolația pentru o casă se stabilește din faza de proiectare, de către arhitect. Cea mai importantă unealtă este calculul coeficientului global de izolare termică G care trebuie să se regăsească în orice proiect de casă. O dimensionare corectă a acestuia este garanția obținerii unei clase energetice superioare.

 Ca în multe alte aspecte ale proiectării și construirii unei case, există o mulțime de informații online, multe dintre ele fiind adevăruri parțiale sau exagerări ale unor avantaje avansate fie de persoane care au construit, fie de furnizorii de materiale de construcții.

Termoizolația pentru un proiect de casă se stabilește global, odată cu calcularea Coeficientului global de izolare termică al unei locuințe, coeficientul G. Știu, cine a ales un coeficient care se numește G, în mod clar nu a avut prea multă fantezie. Eu i-aș fi spus coeficientul T, sau…. Clar nu e treaba mea.

Coeficientul global de izolare termică, G

Termoizolția pentru un proiect de casă - exemplu de calcul coeficient global de izolare termica G
Termoizolația pentru un proiect de casă se calculează odată cu coeficientul global de izolare termică „G”. Vezi mai sus cum arată un astfel de calcul.

 Acest coeficient are o formulă extrem de complicată. Se calculează pornind de la:

– Alcătuirea pereților, acoperișului, straturilor spre sol etc- fiecare strat, cu grosime și coeficient de izolare termică.

Fiecare material de construcție are un coeficient λ, de izolare termică. Din raportul cesteia și al grosimii stratului reiese R, Rezistența termică. Pentru un perete, de exemplu, rezistența termică este suma tuturor rezistențelor pentru fiecare strat al peretelui.

Pe scurt, se calculează un scor pentru întreaga locuință, din raportul dintre ariile suprafețelor și rezistențele termice ale acestora.

– Pentru rapoarte diferite ale ariei și volumului, a numărului de niveluri și a expunerii locuinței la vânt, normativele stabilesc valori ale coeficientului G, pentru fiecare caz urmând să fie verificat dacă valoarea reieșită din calcul este sau nu mai mică decât cea normată.

Nu se poate spune niciodată cât de groasă trebuie să fie termoizolația!

Orice încercare de a stabili cât de groasă trebuie să fie termoizolația pentru un proiect de casă este făcută de arhitect prin verificarea a diferite grosimi pentru o serie de elemente constructive:

  1. izolația pereților
  2. izolația acoperișului
  3. izolația plăcii pe sol

Impactul izolației acoperișului și al plăcii pe sol este foarte mare, cel puțin în viziunea autorilor normativului de proiectare.

În Australia bunele practici interzic însă izolarea plăcii spre sol, deoarece pierderile (și câștigurile) de căldură spre sol sunt considerate importante și o sursă de echilibrare a temperaturii pe întreaga durată a anului.

Acest lucru este ușor de observat și la noi. Casele vechi, din zidărie, sau chiar paiantă, neizolate spre sol, păstrează o răcoare plăcută vara și sunt destul de călduroase iarna.

Normativul românesc impune însă izolarea plăcii spre sol, mai mult, cu cât această izolație este mai groasă, cu atât mai ușor se ajunge la un coeficient de izolare bun.

Păreri personale privind termoizolația

Personal cred că normativele de proiectare exagerează importanța izolării termice. Confortul termic este dat de un mix între temperatură și umiditate, iar în privința umidității normativele nu ne ajută prea mult. Pentru controlul acesteia este nevoie de o bună aerisire a volumului încălzit. Pentru comparație, volumul de aer al unui spațiu de birouri ventilat mecanic trebuie schimbat total de 4 ori pe oră!

O ventilație similară a unei locuințe ar duce cu siguranță la costuri imense de încălzire iarna. Lipsa ei, duce la o umiditate atât de mare, încât aerul chiar cald nu asigură confortul termic, devenind și un bun mediu pentru proliferarea bacteriilor și a fungilor.

Cred însă că respectarea prevederilor de izolare termică este decizia cea mai bună. Trebuie însă mereu avut în vedere că locuința trebuie bine aerisită, ventilația fiind necesară constant, ca și prezența soarelui.

Concluzia

Pentru a ști cu precizie de ce grosime a izolației termice este nevoie la orice proiect de casă, trebuie realizat acest calcul al coeficientului de izolare termică, G. Orice persoană care spune 10 sau 20 de cm de polistiren (sau vată minerală), cel mai probabil își câștigă existența din vânzarea de material izolator, sau are acea informați de la cineva care vindea polistiren.

Chiar dacă discutăm numai de părerea mea, iată că părerile sunt împărțite: există cel puțin un arhitect care consideră că normativul exagerează. În același timp, normativul arată cum un sistem de izolații termice controlează pierderile de căldură, iar nu termoizolația în sine.

Sistemul de termoizolare ia în considerație întreaga locuință, în toate direcțiile. Cu siguranță acoperișul, expus direct la vânt, este cel mai important punct privind pierderile de căldură iarna sau încălzirea excesivă vara.

La orice proiect de casă, există numeroase alte elemente care ne pot ajuta să folosim mai eficient energia, grosimea polistirenului este doar una, nu cea mai importantă.

Citește și „Proiecte de case eficiente energetic”!

Comentarii

comentarii