Am citit cu mare plăcere articolul „Construieste cum simți!”. Chestia asta l-a costat pe colegul arhitect (o să mă uit cu grijă, să văd cum îl cheamă) banii pe un click, dar cred că merită!
Ideea este simplă, nu este nici nouă, însă este elocvent exprimată: Oamenii, undeva în sinea lor, știu cum trebuie să fie, cum trebuie să arate, cum trebuie să… ține de îndemânarea noastră, a arhitecților, să scoatem la lumină acele imagini latente….
Acum aproape 20 de ani am proiectat o casa despre care v-am mai spus. „Beneficiara” (adica mama) mi-a spus ea cum ar trebui făcută o casa. A descris în amănunt planurile mele. Dacă desenele ar fi putut fi povestite, așa ar fi fost povestite. Nu a ieșit nici cea mai frumoasa, nici cea mai bună casă, însă în ea întreaga familie s-a simțit întotdeauna bine.
Am înțeles destul de greu că „potriveala” intre desenele mele și descrierea mamei are legătură cu subconștientul colectiv al întregii familii. În pofida diferențelor de vârstă, de educație, ba chiar și politice și religioase, aveam toți ceva în comun. Acel fond comun a ieșit la iveală atunci când eu, de-abia student arhitect, am încercat să proiectez casa caselor, măiastra măiestrelor. Prea puțin era legat de cât de arhitect eram eu, mult mai mult de cum mi-am (re)descoperit familia.
Atunci mi-am propus să fac același lucru pentru clienții mei. Să scot dinlăuntrul spiritului lor, casele lor. Proiectând pentru tine însuți, imediat ajungi într-un impas, fiecare ființă este totuși limitată. Ceva mereu nou nu poate fi descoperit decât în fiecare client nou.
Îi mulțumesc colegului arhitect că mi-a reamintit ce încerc să fac de atâta timp!
Update: Radu Marza este autorul articolului
