National Geographic Romania a lansat o campanie-dezbatere privind urbanismul si viitorul oraselor in Romania.
Desi intr-un numar trecut a publicat probabil unul dintre cele mai bune articole citite de mine vreodata pe tema urbanismului, anume „Solutia Urbana” scris de Robert Kunzig, NG isi incepe acum campania prin articolul „Bucurestiul, incotro?”
Autoarea, Domnica Macri, evidentiind incercarile multor metropole de a incuraja mersul pe jos, cu bicicleta si transportul in comun, evidentiaza faptul ca orasul nostru incepe „pe dos”, prin recentele proiecte de fluidizare a traficului. Asemeni dumneaei, exista un grup destul de numeros de activisti care identifica lucrarile de infrastructura cu o tentativa de construire a unui oras al autoturismelor, in detrimentul oamenilor si al spatiului verde.
Expunerea extrem de convingatoare din Solutia Urbana arata in mod clar modurile prin care orasele sunt cele care genereaza bogatie in absolut orice tara din lume. In plus, istoria a aratat ca orasele gradini s-au transformat foarte repede in orase dormitor, aceasta solutie nefiind viabila nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Daca oricine ar avea curiozitatea sa analizeze PIB-ul Romaniei, ar observa ca 40% din populatie, cea care traieste in mediul rural si care este practic implicata in modurile de productie agricole produce un procent foarte mic din PIB, in timp ce serviciile si comertul produc procentual cu ponderea ocupatiei, iar industria produce mai mult decat ponderea sa.
Activistii conservatori nu cred ca ar fi de acord cu migrarea industriei in mediul rural pentru a creste viabilitatea economica a acestui mod de locuire. In plus, dupa cum arata tot RK, modul de ocupare al terenului neurbanizate sunt mai agresive fata de mediu decat cele urbane.
NG Romania a cazut in capcana. Articolul Doamnei Macri (careia nu-i neg dreptul la opinie) este unul tendentios, partinic. Articolul foloseste infamele expresii
spun urbanistii”, „cred multi specialisti” care angajeaza virtual pe toata lumea pe acea parte a baricadei pe care Domia sa se afla. NG nu publica insa articolul sub rezerva prezentarii unor opinii personale sau de grup, ci ca pe o expresie a bunului simt contra tendintei haotice si distructive a municipalitatii si dezvoltatorilor imobiliari. NG continua si mai mult sa se chinuie in capcana, prin temele dezbaterii:
- „Oare cum se dezvoltă oraşul tău?
- Sunt noile construcţii sustenabile, sau se vor dovedi în curând o cheltuială prea mare?
- Ce se face pentru eficienţa energetică a clădirilor?
- E încurajat transportul în comun?
- Ai acces la un spaţiu verde aproape de casă?
- E plăcut să te plimbi prin oraş, îţi vine să petreci timp în spaţiul public?”
Raspunsurile sunt evidente: nu prea grozav / or sa vada ei / ce se face e prost / nu / nu suficient fata de alte orase europene care … / nu, ca-i mizerie
Astfel de raspunsuri sunt normale, pentru ca intrebarile le includ, le determina. Eu as raspunde asa!
Dezvoltarea Bucurestiului, de exemplu, nu a fost, intr-adevar, un subiect de dezbatere adevarata de mult timp. Poate ca doar eforturile urbanistice dinainte de razboi merita cu adevarat acest titlu. Kiselef a gandit la inceputul secolului bulevarde de 3-4 benzi pe sens, in conditiile in care trasurile erau principalele vehicule. Sistematizarea comunista a fost insuficient de modesta in a nu-si inchipui numarul mare de autoturisme pe care il avem acum! Si asta desi visul lor era viitorul „Fiecaruia dupa nevoi!”. Iar nevoile nu vad de ce nu ar fi inclus cate un autoturism pentru fiecare locuitor?
Nu ma intelegeti gresit, initiativa NG merita necontenite aplauze! Debutul dezbaterii insa este o deturnare a bunelor intentii catre pasiuni sustinute incomplet de argumente. De ambele parti.
Este posibil ca in sinea lor bucurestenii sa-si doreasca un mic New York, nu un oras al bicicletelor! Dar in conditiile in care aproape singurele argumente sunt pur conservatoare, omul de rand nu isi mai exprima ideile si framantarile. As avea incredere mai mare in politica din acest punct de vedere. Campaniile politice se fac intotdeauna pornind de la sondaje de opinie pe teme dintre cele mai diverse.
Faptul ca nenumarati candidati la fotoliul de priar discuta despre parcari si pasaje rutiere arata ca in diverse sondaje, printre marile nemultumiri ale oamenilor se numara inexistenta parcarilor si traficul auto infernal! Este posibil ca raspunsul la aceste nemultumiri sa fie, intr-adevar, pistele de biciclisti. Dar nimeni nu a stat aplecat asupra chestiunii suficient de mult pentru a putea oferi niste raspunsuri argumentate. Faptul ca din cand in cand apar propuneri ale unor arhitecti cu trasee pietonale nu inseamna ca in forul lor intim, toti arhitectii cred ca traseele pietonale sunt panaceul universal.
Exista zeci, daca nu sute de propuneri facute de specialisti, cum sunt urbanistii de la Idei Urbane sau grupul de arhitecti din spatele TUB/TER, a caror idee este absolut geniala si excelent documentata! Aceste idei merita toata atentia. Insa sunt solutii locale si punctuale, chiar daca, asemenea TUB/TER sunt afectate zone ce depasesc cu mult limitele orasului. Activismul cu care vine doamna Macri in articolul NG nu le face bine insa tocmai acestor propuneri altruiste si profesioniste. Oficializand partida conservatoare ca fiind detinatoarea adevarului, totul face ca astfel de propuneri, atunci cand devieaza de la linia „corecta politic”, sa fie automat marginalizate.
Adevarul este ca tot mai des orasul, in general, se arata ca principalul vehicul al dezvoltarii de orice fel, dar si ca o manifestare mai putin daunatoare fata de mediu decat societatea neurbanizata. Faptul ca discutia stagneaza in dorinta conservarii unei stari de fapt care de fapt nu multumeste pe nimeni este daunatoare. La fel si pasiunea care submineaza logica. Daca NG va continua dezbaterea in 2013 pornind de la imbracarea blocurilor in polistiren nu ar fi decat inca o oportunitate ratata.
Citește și: Dezvoltarea orașului, economia, regulamentele și calitatea vieții
