Taxe și cotizații pentru arhitecți

Spread the love
Spread the love
Arhitect Octavian Ungureanu / OAR 2.0 / Taxe și cotizații pentru arhitecți

Iată că Ordinul știe să facă o consultare publică, deși un pic șchioapă. De mulți ani se visează la mărirea sau modificarea cotizațiilor. Această preconizată măsură trebuie însă aprobată de o conferință națională. Dar cum subiectul este nepopular, nu a mai încercat nimeni.

Taxele pentru eliberarea dovezilor, filiale mari, filiale mici

Taxele pentru eliberarea dovezilor sunt, însă, posibil de majorat până la 50 de lei, direct de către filiale. Așa a făcut, recent, Bucureștiul, revenind la 50 de lei de la taxa redusă de 40 de lei. Pentru cca 12.000 de dovezi, OARB va dispune de încă 120.000 lei. Mai multe filiale doresc mărirea taxei, unele până la 100 de lei.

Filialele mici au problemele cele mai mari. Doar cu puțin peste 50 de membri, au bugete de cca 300.000 de lei, la care se adaugă dovezile. Greu de susținut 2-3 salarii, chiria, cheltuielile de întreținere și niște indemnizații ridicol de mici pentru conducere.

Și filialele mari au probleme. Majoritatea fondurilor merg tot pe salarii, întreținerea, chiria sau mentenanța sediilor, consumabile șamd. Nu rămâne prea mult pentru alte obiective, deși majoritatea filialelor au reușit să facă o serie de economii.

Pe de altă parte, Ordinul și-a achiziționat și amenajat un număr de sedii. Așa sunt Casa Mincu, sau al sediul OAR București.

Un ghem birocratic

Față de început, Ordinul s-a transformat într-un organism birocratic destul de mare. Pe de altă parte, arhitecții nu primesc mai multe servicii.

Activitățile pe care OAR le realizează sunt:

  • Gestionarea Tabloului Național al Arhitecților. Presupune publicarea acestuia, anual, în Monitorul Oficial. Este întreținută baza de date cu arhitecții cu drept de semnătură, fără, sau stagiari.
  • Comisiile de disciplină. Obligația rezultă din protecția clienților față de eventualele greșeli și abuzuri ale arhitecților. O parte a activității o constituie judecarea cazurilor de semnătură de complezență. Se face remarcată filiala Nord Vest.
  • Acordarea dreptului de semnătură arhitecților stagiari. Aceștia achită nu doar cotizații în perioada stagiului, dar și o taxă de examinare (mărită acum, în decembrie ac). În anul în care reușesc să treacă de comisie, cei cca. 40% dintre stagiarii norocoși plătesc mult mai mult. Cotizația, de două ori: odată ca stagiari, a două oară ca arhitecți cu drept de semnătură. Din cauza unor reglementări proaste, cotizațiile nu pot fi achitate doar pe perioada efectivă de activitate. Ei sunt nevoiți să plătească pe tot anul cotizația de stagiar și pe tot anul cotizația de arhitect cu drept de semnătură. Un tânăr poate fi stagiar 6 luni, iar cu drept de semnătură, restul de 6 luni. Va plăti ambele cotizații. Va mai plăti și taxa de interviu.
  • Înregistrarea proiectelor. Această operațiune care implică multe hârtii, taxe, dar și oameni (funcționari care înregistrează, casieri care încasează). Este obligatorie pentru instituirea taxelor Timbrului de Arhitectură pe care clienții noștri le achită. Ca o mențiune, Ordinul nu reușește să încaseze decât aproximativ 1/3 din sumele pe care arhitecții optează să le încaseze. Motivul acestei majore deficiențe este refuzul creării unui organism financiar de 1-3 persoane care să urmărească, în condițiile legii 35/1994, a timbrului, colectarea, alocarea și cheltuirea sumelor reprezentând timbrul de arhitectură.  Nu s-a realizat nici vreun audit financiar-contabil care să arate cum a fost posibil așa ceva.
  • Organizarea de anuale, bienale șamd de către filiale. Totuși, finanțările acestor evenimente provin parțial din timbru, sponsorizări punctuale, într-o mai mică măsură din cotizații.
  • Organizarea de cursuri, seminarii, conferințe (lectures), cu precădere pentru stagiari. Totuși cursurile cu adevărat interesante sunt plătite de cursanți. Pentru alte asemenea manifestări, personal, cred că nivelul științific, academic și tehnic lasă foarte mult de dorit. Aș menționa doar pozele publicate chiar de Ordin, în care cursanții sunt pe șantiere în sandale și fără căști de protecție, ceea ce denotă o lipsă de profesionalism sau o inconștiență greu de catalogat.
  • Îndrumarea colegilor stagiari (mai recentă). De exemplu, în București, colegul Mihai Munteanu depune multe eforturi în acest sens.
  • Reprezentarea organizației în relațiile cu diversele instituții, cu precădere în domeniul legislativ. Aici trebuie remarcată lipsa de relevanță a Ordinului cauzată de consultarea deficientă a arhitecților. Acum, când Ordinul este coautor al Codului Construcțiilor, consultarea pe o temă atât de importantă a fost doar formală. Ea s-a desfășurat doar timp de câteva zile. OAR are câțiva experți în acest demers (Dl. Șerban Țigănaș). Aceștia răspund doar în fața MDRAP, nu și a noastră, anumite clauze de secretizare existând în contract. În cazul certificării firmelor de proiectare și/sau construcții, poziția Ordinului a fost una complezentă și timorată, ignorând semnalele venite de la arhitecți care reclamau nocivitatea măsurilor propuse. Doar amânarea inițiativei a făcut ca majorității firmelor de arhitectură să nu le fie restrâns accesul la proiectele pentru categoriile de importanță A, B, C.
  • Promovarea concursurilor de arhitectură. Suntem rămași mai degrabă la stadiul de promovare. Foarte puține concursuri importante au fost realizate în toți acești ani. Concursurile au constat mai ales în amenajări peisagistice.
Pe acoperișul unei minunate biserici din lemn, mai mulți tineri arhitecți și îndrumători. O singură persoană are o cască de protecție. Sub pretextul formării practice, se păstrează atitudinea neglijentă de pe multe șantiere, unde oamenii în papuci țopăie printre fiare ruginite, muncitori fără cască de protecție beau câte o bere, sus pe schelă. Arhitecții învață, însă, să scrie în memorii tehnice despre protecția muncii în execuție, fără a o profesa. La fel se învață indiferența față de conformarea la foc. Imagine preluată de pe site-ul Oar.archi

Filiale, personal

OAR are vreo 20 de filiale, fiecare cu președinte, câte 4 vicepreședinți, câte un secretar general, cel puțin 1-2 funcționari, minim un contabil, câte un consiliu teritorial, câte o comisie de disciplină. Președinții și vicepreședinții sunt peste 100, sunt peste 100 de angajați, câteva sute de membri în consiliile teritoriale, național, comisiile de disciplină, comisiile de cenzori șamd.

Cum prin aceste poziții au trecut deja mai multe generații, sunt, probabil, cam 1000 de arhitecți care sunt sau au reprezentat conducerea Ordinului. Cei mai mulți au făcut asta doar din bune intenții, neremunerați, sau foarte puțin remunerați.

Rezultatul a 18 ani de existență este destul de trist:

  • Certificatele de urbanism și autorizațiile de construire durează, în multe primării, luni de zile. În București nu este nemaiîntâlnit ca doar autorizația să fie eliberată în 6 luni. sau mai mult. Per ansamblu, de la certificat la autorizație, procesul durează adesea 12 luni. Pierderile Produsului Intern Brut sunt de minim 1-2 miliarde de euro pe an, adică minim 0,5 -1% din PIB. Dacă se ia în calcul și impactul asupra capacității României de atragere a fondurilor europene, pierderile PIB-ului sunt de minim 2-4%.  Vezi acest articol. 
  • Birocrația și corupția în sistemul de avizare, autorizare și control al calității sunt vizibil mai mari.
  • Efectul Legii 184 privind exercitarea profesiei, acela de a garanta clienților că proiectele de arhitectură sunt întocmite de arhitecți cu drept de semnătură, nu a fost atins. Pe de o parte încă există semnătura de complezență. Pe de altă parte, mulți arhitecți angajați nu sunt înscriși în TNA. Ei nu apar ca având, nici ca neavând drept de semnătură. Pare că pur și simplu, nu există. Rolul profesiilor reglementate tocmai acesta este. Orice client trebuie reprezentat în instanță de avocați din barou. Cei care pun diagnostice, prescriu tratamente și operează pacienți trebuie să fie medici corespunzător calificați. Or exact asta nu se întâmplă cu arhitecții. Am reușit să lăsăm înafara sistemului probabil mii de colegi. Culmea, ei chiar profesează!
  • Efectele bune din piață sunt rodul muncii timp de 30 de ani a colegilor din proiectare. Au contribuit și maturizarea pieței. A contribuit și educarea a tot mai mulți clienți. Impactul Ordinului a fost neglijabil
  • Rolul arhitectului în proiectare este tot mai mic, dar responsabilitatea, tot mai mare.
  • Tot mai multe piese scrise și desenate din proiecte nu au nicio legătură cu viitorul șantier. Probabil nici nu sunt citite vreodată de cineva.
  • Ordinul nu are niciun rol în anticiparea evoluției piețelor construcțiilor și imobiliarelor. Nu avem nicio strategie de evaluare a impactului noilor condiții economice, sociale, tehnice asupra sectorului nostru, asupra urbanismului și amenajării teritoriului etc. Arhitecții pășesc în gol, legați la ochi. Desenăm piese desenate inutile și punem cote pe care nimeni nu le folosește.
  • Ordinul nu a reușit, după cum nici nu și-a propus să colecteze experiența acumulată de mii de arhitecți, să o analizeze și sintetizeze, pentru a oferi populației și decidenților politici o bază sănătoasă pentru a lua decizii bune pentru viitorul tuturor.
  • OAR nu și-a asumat niciun rol social. Ignorăm situația a 30% dintre concetățeni. Aceștia, în pragul anului 2020, nu au baie cu duș, wc și apă caldă. Ignorăm școlile fără grupuri sanitare, insalubre, instabile, improprii. Ignorăm inexistența dispensarelor, școlilor și grădinițelor în mediul rural. Nu oferim nici un fel de ajutor societății în privința calității minime a fondului construit. Nu dăm tonul  unui efort coerent, multianual, din partea autorităților.
  • Situația arhitecților stagiari. Am creat situații cel puțin inconfortabile pentru multe generații de noi arhitecți. I-am îndepărtat de profesie, umilit și persecutat. Aceștia sunt cei care devin arhitecții care vor continua să proiecteze, anonimi, nelistați în Tablou, sau care sunt împinși spre alte activități, adesea fără legătură cu arhitectura. Cei care rămân în proiectare vor continua să vadă cum muncii lor nu li se dă niciun credit. Proiectele lor sunt semnate, mereu, de patronul cu ștampilă pătrată.
  • Îndepărtarea arhitecților pensionari de profesie. Le insuflăm sentimentul inutilității lor după încetarea plății cotizațiilor.
  • Ordinul face mult prea puține pentru a stimula schimbul de experiență între arhitecți. Legea Timbrului prevede expres posibilitatea finanțării unor publicații proprii. Am alocat, până acum, aproximativ 3.000.000 de lei unor reviste glossy (ok, ok, interesante, dar glossy). Nu avem o publicație (online) care să publice și literatură tehnică, juridică, economică, peer-reviewed, normative comentate sau adnotate, ori cursuri online. Nu există niciun fel de modalitate de a oferi teme de cercetare mediului academic, din partea profesiei și a sectorului de activitate.
  • Școlile de arhitectură nu îsi pot calibra procesul de învățământ pe baza feedback-ului absolvenților. Nu își pot atrage nici arhitecți cu bune performanțe în proiectare (Bologna). Învățământul are tot mai puține legături cu practica. Absolvenții să trec cu greu de stagiu. Ceea ce se face bun în școli vine din schimbul de experiență cu universitățile străine.

Cotizații corecte pentru arhitecți și pentru organizație

Ar fi mult mai multe de spus despre rolul organizației noastre și al profesiei în general. Acestui apel mascat la mai multe fonduri trebuie să-i opunem, în primul rând, o oglindă, o analiză critică a activității din aproape două decenii. Mărirea cotizațiilor și taxelor începe cu cea despre un cuantum „corect” atât față de „membri”, cât și față de organizație.

Propunerea nu se bazează pe o ofertă de „servicii” față de arhitecți și publicul larg. Avocații care plătesc bani mult mai mulți barourilor, beneficiază de pensii, de exemplu. Baroul București are intenția construirii unui spital. Pentru avocați.

Deși s-a pus adeseori și problema securității sociale a arhitecților, ne-am mulțumi, foarte probabil, cu mai puțin. Un rezultat palpabil privind descâlcirea sistemului de avizare, autorizare și control al calității în construcții? Autorizații mai repede?

Conducerea Ordinului nu a făcut publică nici un fel de evaluare privind eforturile de a asigura finanțare și din alte surse. Este mai comod să ceri mărirea taxelor și cotizațiilor. Dar există și idei pentru completarea veniturilor.

Alte surse posibile de venituri suplimentare

  • Atragerea redirecționării a 2% din impozit spre organizație, atât din partea firmelor de proiectare, cât și a constructorilor sau furnizorilor de materiale de construcții.
  • Crearea unui sistem coerent de sponsorizări a organizației, prin acordarea unor parteneriate OAR.
  • Atragerea finanțărilor din fonduri europene. Nu știu de nici un cent atras pe astfel de finanțări.
  • Mărirea bazei de cotizanți. După cum am amintit deja, sunt, probabil, mii de arhitecți care profesează, ca angajați, dar nu sunt înscriși în Ordin. De asemenea, Legea 35 permite finanțarea activității tinerilor arhitecți și a arhitecților pensionari. Punctual, Ordinul poate subvenționa cotizațiile tinerilor și pensionarilor din timbru. Deși conducerii OAR i s-a făcut această propunere de un an, a refuzat analiza, discutarea, supunerea la vot și bugetarea ei.
  • Realizarea de fonduri suplimentare, în regim non-profit, fără a-și concura proprii membri. Ordinul nu editează cărți și reviste pe care le poate atât subvenționa din timbru, cât și vinde apoi. Ordinul nu pune în vânzare tricouri, șepci, sau echipament de protecție cu însemnele OAR. Ordinul nu comercializează, deși ar putea, softuri de proiectare. Ordinul nu are un magazin online prin care să vândă arhitecților soluții adaptate de birotică și IT. Ordinul nu a comandat și vândut orice alt fel de soft, preferențial arhitecților pentru facrurare, contabilitate în partidă simplă, CRM-uri șamd. Ordinul nu a comandat, creat și întreținut baze de date cu părți de documentație tehnică, cum sunt, de exemplu, caiete de sarcini, greu de scris și mult mai greu de actualizat.
  • Extinderea cheltuielilor finanțate din Timbrul de Arhitectură. În prezent există o înțelegere a termenului cultural, extrem de limitată. Dacă cineva verifică definiția termenului cultural, va descoperi cu surprindere că nu se referă doar la artă și literatură. Din Fondul Timbrului Cultural, Ministerul Culturii finanțează inclusiv editarea de cărți tehnice și științifice.
  • Ordinul, din timbru, finanțează activitatea altor organizații, în loc să creeze propriile programe finanțabile din timbru.
  • Ordinul nu a propus nicio soluție de limitare a birocrației interne. Deși proiectele se înregistrează în SIOAR, cererile trebuie în continuare depuse ștampilate și ridicate pe hârtie. În București, de exemplu, 2 funcționari se ocupă doar cu primirea cererilor, eliberarea dovezilor, încasarea taxelor, arhivarea documentelor. Filiala deja cheltuie anual cca 30.000 de lei pentru o arhiva externă . Este de așteptat ca în viitor sumele cheltuite pe arhivare să crească de la an la an. Ironic, asta se întâmplă în condițiile în care sediul cel nou urma să se amortizeze în vreo 40 de ani. Dacă adăugăm și arhiva, probabil că sediul nu se va mai amortiza vreodată. Nu avem nici un calcul privind eficiența filialelor. Nu știm ce economii s-ar realiza dacă sistemul de filiale s-ar realiza pe regiuni istorice sau regiuni de dezvoltare. Nu au fost purtate discuții seeioase legate de fuziunea filialelor mici.

Nu s-a făcut niciun fel de calcul economic, de studiu de impact.

Cheltuieli și servicii

Dovezi

Dacă înregistrarea proiectelor și eliberarea dovezilor s-ar realiza strict online, nu am avea nevoie de filiale. Oricum sunt mulți arhitecți care conduc până în județul vecin pentru a lua o dovadă. Dovezile pot fi publicate online, pe SIOAR. Dovada, nesemnată, ar putea conține un cod sau un link de verificare.

Îndrumarea stagiarilor

În rest, stagiarii prost plătiți vin pe cheltuială proprie la conferința de stagiu. Responsabilii de stagiu ar putea fi câte unul în fiecare oraș. Sau aceștia ar putea face turnee pentru a merge la stagiari. Le pot vedea birourile, pentru a-i cunoaște pe îndrumători. Aici ar fi utili arhitecții pensionari, experimentați și susținuți de o îndelungată experiență.

Sigur, un astfel de sistem ar avea nevoie de mai mulți bani, dar pe de altă parte cheltuim bani pe salariile a peste 20 de contabili și cam același număr de casieri.

Comisiile de disciplină

Plătim peste 20 de comisii de disciplină. Dar membrii comisiilor sun arhitecți votați pentru bunele lor intenții, nu pentru competența lor. Printre ei nu sunt obligatoriu verificatori de proiecte și experți tehnici sau juridici. Nu știm nici dacă au sau nu cunoștințe juridice. Comisiile de disciplină judecă diverse cazuri care frecvent sunt spețe comerciale.

În practica juridică există și mediatorul. Acesta salvează multe cazuri de a mai ajunge la instanțele civile.

Comisia de acordare a dreptului de semnătură

Am vorbit deja de competența comisiilor. O discuție similară trebuie purtată și legat de acordarea dreptului de semnătură. În comisiile de interviu nu sunt și verificatori de proiecte sau experți tehnici și/sau juridici. Cu toate acestea, calitatea soluțiilor și a proiectelor prezentate este, volens-nolens, un subiect de notare. Dar, conform Legii 10/1995, singurii specialiști cu competențe în a evalua calitatea unei documentații sunt verificatorul și expertul tehnic.

Competența profesională

Într-un mod ciudat, două dintre cele mai importante componente ale activității organizației sunt sub semnul întrebării în privința a ceea ce constă condiția de legalitate. OAR-ul are intre misiuni calitatea arhitecturii. Dar permite accesul în profesie și pedepsește neregulile fără verificatori de proiecte.

Sunt numeroase zonele din țară în care verificatorii de proiecte și experții tehnici sunt foarte puțini. Dar nu există nici un fel de program de a încuraja arhitecții să studieze, să susțină și să treacă examene de intrare în corpul verificatorilor și experților tehnici atestați.

Misiunea publică a OAR

Ordinul există pentru a ajuta statul să se degreveze de responsabilitatea reglementării. Așa poate proteja publicul larg de arhitecți, chiar cu ajutorul arhitecților.

Ordinul trebuie să asigure exercitarea profesiei doar de către profesioniști, prin dreptul de semnătură și listarea arhitecților în Tablou. Pentru aceasta trebuie controlat accesul la profesie și pedepsite neregulile.

  1. Ordinul nu asigură înregistrarea arhitecților care proiectează în TNA. Depinde cum doriți să priviți problema, fie ignoră o serie de arhitecți, fie permite practicarea de către profesioniști nelistați în TNA.
  2. OAR nu filtrează corect accesul la profesie ținând cont de acordarea dreptului de semnătură prin comisii fără gradul de competență necesar.
  3. OAR nu menține eficient disciplina, pe de o parte prin perpetuarea semnăturii de complezență (arhitecți care semnează proiecte întocmite de nearhitecți, sau de arhitecți fără drept de semnătură), pe de altă parte prin constituirea unor comisii de disciplină cu persoane necalificate, în conformitate cu Legea 10/1995.

Dar Ordinul vrea mai mulți bani.

În ceea ce-i privește pe cotizanții direcți, hai să le spunem acționarii:

  1. Are un sistem de organizare ineficient, mult prea complicat, cu prea mulți în „conducere”, prea mulți angajați șamd.
  2. Spoliază anumite categorii, ca arhitecții stagiari, neoferindu-le în schimb asistența de care au nevoie. Rezultatul este că mai mult de jumătate dintre aceștia nu reușesc să obțină dreptul de semnătură.
  3. Are cheltuieli nejustificate economic, cum sunt construcția/restaurarea de sedii, personal angajat prea mare, comisii populate de persoane cu competență discutabilă dpdv legal.
  4. Minimul de servicii pe care este obligat să-l ofere este învechit și birocratic.
  5. Este ineficient în a colecta și folosi experiența arhitecților.
  6. Este incapabil să obțină rezultate vizibile în sistemul de avizare, autorizare și control al calității în construcții
  7. Nu poate prezenta soluții alternative la nevoia de finanțare a activității oricum nesatisfăcătoare.

Ce trebuie să facă arhitecții

Arhitecții ar trebui să solicite și să obțină un New Deal. Arhitecții trebuie să ceară eficiență și competență pentru activitățile curente. Arhitecții trebuie să ceară reprezentare pe consultare publică reală.

Este evident că majoritatea arhitecților nu ar avea probleme să plătească o cotizație de 1000 de lei în loc de 620, sau taxele pentru dovezi de 100 de lei față de 20-50 de lei.

Dar să cheltuiești și mai mulți bani pe un sistem care nu reușește să fie eficient ar fi o mare greșeală.

În 2020 se va organiza o Conferință Națională Extraordinară. Ea va discuta, printre altele, cuantumul taxelor și cotizațiilor. Dar discuțiile adevărate, despre ce și cum ar trebui să facă Ordinul, nici nu au început, iar asta este ceea ce ar trebui să discutăm.

Până atunci, nu uitați să vă exprimați părerile legate de taxe și cotizații, aici!

De Arhitect Octavian Ungureanu

Mă numesc Octavian Ungureanu și sunt arhitect.
Nu proiectez doar blocuri, clădiri de birouri, hoteluri și pensiuni sau clădiri industriale. Fac și proiecte de case, iar asta îmi place la nebunie.