Vinovatul colectiv de la #ClubColectiv

Am 43 ani și mare parte din barbă căruntă, dar uneori îmi vine să plâng ca un copil.

Peste 30 de persoane (31) au murit până acum, cam 150 sunt internate în stare gravă și foarte gravă. Într-un fel îngrozitor nu pare real nimic din ceea ce vedem la știri. Cred că numerele sunt prea mari pentru a le putea înțelege. Și nu sunt numere, sunt oameni, tineri și foarte tineri.

6 dintre cei decedați sunt arhitecți. I-am amintit pe ce 6 colegi nu pentru că moartea unor confrați mi se pare mai îngrozitoare decât a celorlalți tineri, ci pentru că voi vorbi despre arhitecți mai departe. Și despre vinovați.

De ce au murit atâția oameni la #ClubColectiv?

1. Focul. Ideea de a aprinde artificii într-un spațiu închis este realmente tâmpită. Primul motiv nu este acela că s-ar porni vreun incendiu, dar artificiile pur și simplu produc o groază de fum.
2. Extinderea focului. Faptul că finisajele au luat foc nu ar fi reprezentat în sine o problemă, ci viteza cu care acesta s-a întins. Veți da vina pe buretele acela nenorocit, dar adevărul este că normativul de proiectare permite să fie folosite și materiale combustibile, luând în schimb contramăsuri pentru întinderea focului: paravane ignifugate montate pe plafon, montate din 3 în 3 metri, care să oprească incendiile la o zonă cât mai mică.
3. Fumul și gazele fierbinți. În eventualitatea unui incendiu, sălile aglomerate trebuie desfumate. Interesant este faptul că de obicei cluburile au sisteme bune de ventilați datorită fumului de țigară.
4. Căile de evacuare: orice scenariu de siguranță la foc stabilește căile de evacuare și modul în care acestea sunt protejate de foc și gaze. Cea de-a doua ușă blocată este……
5. Lipsa de intervenție. Personalul, organizatorii nu au putut interveni prompt să stingă începutul de incendiu.
6. Lipsa de mijloace de stingere a incendiului.
7. Lipsa de semnalizare de urgență.
8. Panica.
9. Folosirea improprie a spațiului. Din ceea ce s-a vehiculat la știri, autorizația de funcționare era pentru cca 80 de persoane, ori în club erau de 5 ori mai mulți.

Adevărul este că a fost o înlănțuire de probleme în care practic tot ceea ce putea merge prost a mers prost. Aproape oricare dintre cele 9 puncte de mai sus, dacă ar fi funcționat corect, nu am fi avut poate nici o victimă.

De ce s-au adunat atât de multe cauze?

Din ceea ce am văzut, se pare că pentru amenajarea acestui club nu s-a emis o autorizație de construire.

Dacă nu există o autorizație de construire, foarte probabil că nu există un proiect.

Dacă nu există un proiect, atunci amenajările nu au fost verificate de verificatorul de proiecte la foc, nu a cerut nimeni un aviz de la Brigada de pompieri și nu a fost făcut un Scenariu de Siguranță la Foc.

De ce este importantă autorizația de construire?

Autorizația de construire presupune un proiect și avize. La clădirile publice, avizul de la pompieri este obligatoriu. Să o luăm invers, pe fir. Dacă se făcea un proiect:

• Se realiza o expertiză tehnică structurală.
• La clădirile existente se realizează și expertize tehnice privind siguranța la incendiu a întregii clădiri.
• Proiectul ar fi trebuit verificat de un verificator de proiecte pentru exigența de proiectare C. Verificatorul ar fi solicitat un Scenariu de siguranță la foc.
• Scenariul de siguranță la foc stabilește:

1. Riscul de incendiu și stabilitatea la foc a construcției
2. Amplasarea construcției și conformarea la foc
3. Limitarea propagării focului
4. Limitarea propagării fumului și desfumare
5. Căi de evacuare în caz de incendiu. Timpi și distanțe de evacuare
6. Echiparea cu instalații de stingere, detectare și avertizare, mijloace de stingere a incendiilor
7. Modul de intervenție în caz de incendiu

Proiectul pe care arhitectul împreună cu colegii ingineri structuriști și instalatori îl realizează răspunde punct cu punct la chestiunile de mai sus. Proiectul include automat rezolvări conforme cu normativele de proiectare pentru toate cele de mai sus.

Cei de la Brigada de Pompieri verifică apoi, cu normativul în mână, toate aceste puncte. Adeseori fac observații, cer completări și lămuriri. După obținerea acestui aviz se poate solicita autorizația de construire.

• Constructorul și Beneficiarul trebuie să respecte apoi proiectul. Dacă în proiect este trecută o clasă de rezistență la foc pentru un material de construcție, nimeni nu poate oferta un material cu o clasă inferioară. Discuția cu firma de fonoizolare și oferta lor de materiale ignifugate, mai scumpe, nu ar fi avut loc, pentru că nu ar fi putut prezenta decât o ofertă de materiale ignifugate, dacă așa era stabilit prin proiect.
• Dacă prin proiect se prevedeau sprinklere, clubul nu ar fi primit niciodată autorizație de funcționare, pentru că nu se putea realiza recepția finală a lucrărilor.
• În comisiile de recepție finală a lucrărilor de construcții participă și reprezentantul ISU, al pompierilor. Adesea pompierul este cel care acceptă cel mai greu semnarea recepției. Pompierii fac liste de observații la care Beneficiarul, Constructorul și Proiectantul trebuie să răspundă, clarifice și cel mai des să remedieze ceea ce s-a făcut cu deficiențe.

Cu o autorizație de construire și un proiect, fie el și mediocru, ar fi fost imposibil ca toate cele care au mers prost să fi mers atât de prost.

Arhitecții: Vinovatul colectiv

Am să dau vina pe noi, pe arhitecți. Am să ne consider pe noi, breasla noastră ca fiind vinovatul colectiv, tăcut, rușinat, din umbră. Cred că într-un mod îngrozitor avem pe conștiință pe cei 6 colegi morți, pe cei 150 de răniți.

Să explic

Am scris nu de foarte mult timp cum corupția afectează arhitectura. Cu siguranță termenul trebuie extins, pentru că nu despre ARHITECTURĂ vorbim, ci despre calitatea construcțiilor. Am să înșir câteva fapte:

• O autorizație de construire pentru demolarea unei debarale se ia la fel ca cea pentru construirea unei case.
• În cele mai multe cazuri, termenele de 30 de zile, legale, pentru eliberarea unor certificate de urbanism, a avizelor și a autorizației de construire durează 2-3 luni. În sectorul 5, până nu demult, un certificat de urbanism putea să dureze un an.
• Serviciile de urbanism ale primăriilor sunt conduse de arhitecți. În serviciile de urbanism lucrează arhitecți.
• O autorizație de construire pentru amenajarea unui club durează cel puțin 90 de zile. Uzual, cele 90 de zile sunt cca 6 luni. Dacă un astfel de local este într-o zonă protejată, trebuie adăugate încă 1-2-3 luni.
• De la decizia de a construi, modifica, amenaja o clădire sau un spațiu, până la a avea autorizația de construire în mână, legal, un investitor trebuie să aștepte cca. un an.

Același lucru este valabil și pentru demolarea unei debarale în holul unui apartament. Același lucru este valabil și pentru instalarea unei firme luminoase pe o clădire.

Închipuiți-vă că intrați în această industrie: vreți să vă deschideți un club. Ați găsit spațiul, de 100-200-300-400-1000-5000 de mp. PUTEȚI PLĂTI CHIRIA PE EL TIMP DE UN AN, FĂRĂ SĂ ÎNCEPEȚI LUCRĂRILE??????? Luați în calcul doar 5-10 Euro/mp.

Rezultatul? Mulți nu își iau autorizație de construire. Deloc.

Cei de la #ClubColectiv chiar se pare că au trecut printr-o scăpare a legii, care cere autorizația de construire doar la schimbarea funcțiunii spațiului. Iar schimbarea funcțiunii a fost făcută de cei dinaintea lor.

Drept care, nu au avut nevoie de autorizație de construire. Nu au avut nevoie de proiect. Nu au avut nevoie de avizarea proiectului de către pompieri. Nu au avut nevoie de Scenariuld e securitate la incendiu ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA LUCRĂRILOR. Au lucrat de capul lor. Cum au putut. Cum au avut bani.

DE CE SUNT ARHITECȚII VINOVAȚI!

La 25 de ani de la Revoluție, arhitecții și-au făcut (sau li s-a făcut) Ordinul Arhitecților din România, OAR.

OAR s-a ocupat de:

1. Onorariile mici de proiectare și prețurile de dumping. Ei își închipuie că nu câștigă bine din proiectare din cauza prețurilor prea mici cerute de alți arhitecți, deși corupția este de vină.
2. Concursuri pe afară, expoziții, simpozioane, excursii,
3. Să limiteze accesul tinerilor la profesie.
4. Să protesteze ca hispterii cam la orice protestează și hipsterii: Roșia Montană, vreo două pasaje rutiere, Hala Matache.
5. Să se asocieze cu producători de materiale de construcții în susținerea necontrolată a unor astfel de produse.
6. Să-și facă sedii. Să-și facă funcții.
7. Să adune bani. De la arhitecții care profesează.

OAR nu s-a preocupat deloc de:

• Birocrația excesivă legată de procesul de autorizare
• Corupția legată de procesul de autorizare al construcțiilor.
• Procedurile lungi și greoaie pentru obținerea unor autorizații de construire pentru intervenții banale, ca demolarea debaralelor, închiderea balcoanelor șamd
• Timpii lungi necesari proiectării și obținerii autorizației de construire pentru investiții care necesită prin definiție intervenții rapide.
• Faptul că multe normative de proiectare nu sunt publice, sunt greu accesibile arhitecților și celorlalți specialiști.
• Faptul că informațiile despre construcții și materiale de construcții vin aproape exclusiv de la cei care vând aceste materiale și „sisteme” nefiind informații științifice, ci comunicări de marketing.
• Faptul că arhitecții ar trebui să fie primii care să facă, în grup, presiuni asupra autorităților pentru simplificarea proceselor de autorizare, pentru întărirea disciplinei în construcții, pentru combaterea corupției din acest sistem.
• De informarea cetățenilor, a publicului larg, despre sistemele de calitate în construcții,.
• De informarea cetățenilor privind competențele arhitecților și a colegilor ingineri
• De informare a cetățenilor privind importanța proiectului.
• de…

Uff…. Uite așa, am continuat să ne războim cu tinerii absolvenți, cu absolvenții de la Spiru, sau cu ISC-ul. Am continuat să adunăm timbru de arhitectură și să înregistrăm proiecte, când am fi putu să luptăm împreună pentru a crea un sistem mai bun, mai simplu, mai ușor.

Am fi putut propune și susține un sistem care să facă imposibil faptul ca într-un biet club de noapte, 9 factori diferiți să meargă toți deodată prost! AM fi putu propune susține și impune un sistem care să facă imposibilă moartea a 30 de tineri în același eveniment și rănirea altor o sută, două sute.

Dacă făceam unul dintre noi proiectul de amenajare al acelui spațiu, dacă greșeam, dacă cineva greșea și nu respecta ceva, dacă se folosea un material greșit…. nu se ajungea aici. Nu avea cum!

Vreau să le transmit condoleanțe tuturor!