„Eu aş vrea să dau la arhitectură (ar merita sau nu?) şi aş vrea să vorbesc cu cineva care a terminat deja facultatea. In special aş vrea să ştiu cât de repede îşi găseşte un arhitect un loc de muncă”
Cei care ajung arhitecți se definesc prin profesia lor. Cei mai mulți dintre noi își văd profesia ca un destin și mai puțin ca o meserie.
În urmă cu mulți ani am asistat la interviurile patronului meu cu colegi arhitecți pentru jobul meu. Eu urma să „servesc patria” într-o unitate a marinei militare. Absolut toți erau dispuși să accepte salarii mici cu condiția de a profesa.
Astăzi, văd cu durere cum mulți absolvenți se oferă să lucreze gratuit, ca interni, pentru a acumula experiență. Stagiul de doi ani, în condiții de criză, să pună în situații cel puțin neplăcute pe mai tinerii noștri colegi.
Noi privim profesiunea noastră ca pe o pasiune, nu ca pe o meserie. Privim un job ca pe o oportunitate, nu ca pe un loc de muncă.
Orice arhitect crede că poate schimba lumea
Arhitecții tind să creadă că orice problemă își poate găsi rezolvarea în design, în proiectare. Pentru foarte multe probleme, așa este, totuși nu noi o să schimbăm lumea, poate cel mult s-o ameliorăm. Pasiunea imensă a arhitecților pentru arhitectură pare să rezide aici. Credem că facem o diferență nu numai în calitatea mediului construit, dar și a vieții în general.
Chiar dacă nu proiectează, arhitecții rămân cu această pasiune, continuă să vadă lumea dintr-o poziție foarte specială. O profesoară și-a început cursul în urmă cu mulți ani, împărțind lumea în trei. Arhitecți, studenți la arhitectură și restul lumii. Sunt convins că încerca să ne cultive acea pasiune care apăruse deja În fiecare dintre noi.
Nu pentru bani facem arhitectură
Pentru cei care vor să devină arhitecți, trebuie să le spun că nu am văzut arhitecți bogați. Probabil că cei mai mulți au avut sau vor avea perioade în care să creadă că este posibil așa ceva. Însă aceste episoade sunt scurte, iar revenirea la realitate este destul de dură.
Dacă cineva dorește să devină arhitect pentru bani, poate că ar trebui să se reorienteze către domenii de activitate. Mai apropiate de fluxurile banilor. Arhitecții discută uneori despre onorarii, sau salarii, dar adevăratul lor interes este arhitectura. Proiectarea, critica de arhitectură, oportunitățile profesionale sunt cele care contează.
Arhitectul apreciază noul proiect mai puțin prin prisma materială. Este mai preocupat de modul încercarea de a face un pas nou în modelarea spațiului, a formei și funcțiunii. Practic, nu există proiect de care un arhitect să nu fie interesat. Odată ce avansează în carieră, înlănțuirea de proiecte mari sau proiecte de case, mai mici, de funcțiuni diverse este cea care-l ajută să devină arhitect.
Arhitecții nu se specializează, de obicei
Arhitecții arareori se specializează. Dacă în aproape orice alt domeniu, specializarea este un pas nu numai firesc, dar și necesar. Însă specializarea în arhitectură nu face decât să limiteze calitatea de arhitect.
Proiectarea de arhitectură rezolvă probleme funcționale, estetice, tehnice, chiar și emoționale. Proiectarea este un succes când este creativă, specializarea limitează creativitatea impunând soluții conform unor algoritmi. Arhitectura, în contrapartidă, este universală, este acel „Da, se poate!” pe care atitudinea creativă a oamenilor îl simbolizează.
Criza economică reduce volumul de lucru în proiectare. A încerca acum să-ţi alegi o astfel de carieră nu pare cel mai bun moment. Însă perioadele de criză au fost întotdeauna un bun prilej de a accesa și mai mult rezervele de creativitate.
România a trecut deja printr-un proces fascinant în a accepta arhitectura. Actuala criză relevă greșeli care își au punctul de pornire în desconsiderarea proiectării, a celei de arhitectură în mod special.
Arhitectura de bună calitate prinde tot mai mult teren
Tot mai des văd printre clienții noștri, dar și prin website-urile colegilor arhitecți cum rezolvările creative devin mai degrabă regula și nu excepția. Mai ales din acest punct de vedere, când cei 20 de ani necesari pentru ca „stupid people” să se deștepte au trecut, iar perioada nu tocmai înfloritoare ne obligă la un moment de introspecție, viitorul arhitecturii se anunță înfloritor.
Diferența dintre societatea noastră și modul în care percepeam societățile occidentale constă mai ales în felul în care puterea proiectului, a gândirii cu anticipație le dă unei comunități și unui sistem economic.
Și banii sunt importanți. Însă oportunitatea de a fi în mijlocul jocului de-a lungul anilor viitori mi se pare că va aduce mari satisfacții, nu numai arhitecților, dar tuturor persoanelor care au ales o carieră creativă.
