Ne mai desparte doar o lună de vară de alegerile din Ordinul Arhitecților. Revendic cea mai importantă funcție din organizație. Cred că OAR ar trebui să aibă obiective pe care încă nu și le-a propus.
Am intrat în această cursă propunându-mi să aduc pe ordinea de zi subiecte despre care nu se prea discută:
- regimul avizării, autorizării și controlului calității în construcții,
- regulamentele de urbanism,
- piața de arhitectură și construcții,
- cadrul de documentare și studiu profesional,
- democratizarea organizației.
Sunt chestiuni care preocupă în mod real orice arhitect care-și practică meseria. Îi includ aici și pe cei din birourile de proiectare și pe cei din administrație.
Candidatura mea a apărut în speranța că preocupările pe care mii de arhitecți le manifestă acum aproape exclusiv în discuțiile de pe Facebook, se vor concretiza și în votul pentru viitorul nostru. Deja suntem în fața unei concurențe reale pentru pozițiile din conducerile OAR. Chiar ne așteaptă o alegere.
Alegerea va fi, din păcate, între două discursuri. Unul dintre ele se referă la Schimbare. Celălalt, încercând să păstreze status quo-ul, vorbește despre Cultură. Schimbare versus Cultură.
Schimbare versus Cultură
Schimbarea propusă nu este un atac la caracterul cultural al arhitecturii. E drept că în discursul de până acum nu am amintit de componenta culturală. Aceasta nu s-a întâmplat dintr-o adversitate față de cultură, ci din accentuarea unor priorități.
Regimul avizării, autorizării și al controlului calității construcțiilor afectează măsură proiectarea construcțiiolor obișnuite. Dar are un impact negativ și asupra celor care pot fi considerate produse culturale. Clădirile de patrimoniu sunt restaurate cu greutate din cauza acestui sistem ineficient. Construcțiile importante care vor rămâne odată în cărțile de istorie a arhitecturii românești, care sunt proiectate acum sau vor fi proiectate în viitorul apropiat, sunt, de asemenea, afectate de haosul din sistemul de avizare și autorizare.
Regulamentele de urbanism sunt, la fel, în același timp, o problemă pentru sectorul construcțiilor. Afectează atât construcțiile în general, dar și Arhitectura importantă. Actualele regulamente nu reușesc să păstreze caracterul pentru care o zonă este protejată. Totodată, împiedică și derularea investițiilor în altă parte. Avem o problemă.
Piața proiectării este afectată de multe fenomene care dirijează multe proiecte spre o zonă întunecată.
- „Proiectanții agreați” recomandați de primăriile multor comune scot multe proiecte de pe piață. În același timp, proiecte importante sunt ratate de birouri importante. Ele sunt atrase de colegi „cu intrare la primărie”. Sunt legate de PUZ-uri care „maximizează CUT-ul” șamd. Sunt proiecte care se pierd de către arhitecți valoroși. De ce? Pentru că proiectarea este „la pachet” cu șpaga.
- Proiectele publice ajung pe căi cel puțin ciudate spre firme care trăiesc aproape exclusiv din asta. Firme/birouri de proiectare cu rezultate remarcabile pe piața privată nu au nici un contract public.
- Ordinul a încercat (cu un succes limitat) introducerea ideii de concurs de arhitectură. Probabil că aceasta ar fi o metodă de a ne asigura că proiecte importante vor ajunge pe planșetele unor arhitecți valoroși, sau că alți arhitecți vor confirma cu arhitectură de calitate oportunitățile care li se vor oferi. Însă nu avem scris un proiect de lege care să amendeze legislația achizițiilor publice.
Caracterul cultural al profesiei este afectat de legislația din domeniu
Atingerea acestor trei obiective care privesc legislația privind avizarea, autorizarea și controlul calității, regulamentele de urbanism și promovarea unei piețe concurențiale, transparentă și liberă vor ajuta într-o foarte mare măsură apariția unei arhitecturi de calitate și asigurarea unui caracter cultural unei arhitecturi tranzacționate acum pe SEAP.
Timbrul de arhitectură
Ordinul finanțează proiecte culturale din Timbru. Nu toate proiectele aparțin OAR, multe finanțări fiind direcționate către alte entități fizice sau juridice. Aici sunt mai multe discuții importante:
- De ce activitatea culturală proprie nu este finanțată și din alte surse, cum ar fi Fondul Cultural Național[1], oferit de Ministerul Culturii? Acesta permite inclusiv editarea lucrărilor cu caracter tehnico-științific, iată, un carcater mai larg acordat termenului de cultură!
- Timbrul de arhitectură depinde exclusiv de volumul proiectelor de arhitectură realizate de arhitecții din OAR. Proiectele de hale industriale, clădiri de birouri, dezvoltări imobiliare diverse generează mare parte din Timbru. Este important să înțelegem că un sistem mai fluid de avizare și autorizare a acestui gen de proiecte va duce la consolidarea fondurilor pe care Ordinul le alocă susținerii culturii.
Cultură tehnică, științifică și legislativă
Controversele legate de PNDPC, proiectul propus anul trecut de conducerea OAR, s-au axat aproape exclusiv pe caracterul obligatoriu și eventual punitiv al acestuia.
Probabil că principalul argument ar trebui să fie cel legat de impactul unui program coerent de Dezvoltare Profesională Continuă asupra proiectării. Dacă și cum un astfel de proiect va fi implementat, trebuie judecat aproape exclusiv prin efectele asupra proiectării.
Proiectarea (nu doar cea de arhitectură) este un catalizator al învățării continue. Nu se poate aborda un proiect nou fără a studia (cel mai adesea informal).
Surse de documentare
Cei de la planșetă au nevoie, în primul rând, de surse de documentare tehnico-științifice, legislative, economice. O bibliotecă legislativă, tehnică și științifică este absolut necesară. Un sistem de cercetare care să furnizeze literatură de specialitate este, de asemenea, absolut necesar. Un mecanism care să asigure o activitate editorială susținută, care să aducă la îndemâna arhitecților articole și cărți traduse sau autohtone, care să-i ajute în activitatea de proiectare, este, din nou, absolut necesar. Un sistem de creare și promovare a unor cursuri preponderent tehnice, bineînțeles online, este, de asemenea, absolut necesar.
Și continuarea conferințelor cu o largă plajă de subiecte, adesea mai degrabă culturale, este importantă. Dar și aici ar trebui să asigurăm accesul general la ele. Nu există nici o explicație pentru care acestea nu ar fi transmise live sau înregistrate pentru a putea fi urmărite de cei peste 10.000 de arhitecți din Ordin.
Schimbare versus Cultură, Rezistența la Schimbare
Dilema schimbare versus cultură este una falsă. Schimbarea nu amenință componenta culturală a profesiei. Acest argument nu este nimic altceva decât rezistența la schimbare, firească până la un punct.
Modul în care vom reconstrui un OAR depinde de ceea ce credem că Ordinul trebuie să facă. Putem păstra organizația așa cum este, înbunătățind 2-3 lucruri, sau putem să ne stabilim obiective importante de urmărit pentru viitoarea sa administrație.
