Am citit astazi un excelent articol/studiu/comentariu despre Piata Carol I scris de Domnul Arhitect Adrian Craciunescu. Da, asa se chema „Piata Revolutiei” in urma cu …mult timp.
Acum cativa ani a fost o „dezbatere publica” pe tema „construirii unor zgarie-nori in Piata Revolutiei”. Zgarie-norii erau, de fapt, cladiri propuse pentru a reintregi cu aproximatie ceea ce se prefigurase pe vremuri. In urma cu alti ani, nu foarte multi, municipalitatea a organizat un concurs de urbanism pentru aceeasi piata. Nu numai proiectul castigator, dar si cele de pe locurile 2-3 propuneau, in fapt, cam acelasi lucru, inchiderea unor fronturi stradale, astfel incat:
– Sa apara o Piata a Palatului Regal (fosta Carol I) de care vorbeste si articolul.
– Sa apara o piata a Ateneului. Da, Ateneul Roman este expus in prezent prin perspective mult prea largi si necontrolate. Acest edificiu are o arhitectura monumentala cu conditia ca aceasta sa fie perceputa din perspective controlate, frontale si nu prea largi.
– Piata „Cartofului la protap” ar fi si ea restructurata, inclusiv perspectivele asupra Bisericii Kretzulescu, dar si a fostului CC fiind in prezent haotice.
Cand acea propunere (de care sunt convins ca facea parte dintre multe alte propuneri) a aparut in presa, „iubitorii” Bucurestiului, dar si OAR, din pacate, au sarit la beregata autorului acelei propuneri (Arhitectul Hurduc, fost presedinte OAR – Bucuresti). Mai mult, OAR si-a permis sa-l convoace pe arhitect „sa-si sustina proiectul”. Domul Hurduc i-a ignorat si pe buna dreptate. Nu ma intelegeti gresit, domnul in cauza imi era tare antipatic datorita modului in care OAR evoluase, insa sincer nici acum nu sunt mai multumit.
In acea perioada mi-am permis sa scriu un articol si sa sustin acel tip de interventie pe un forum de arhitectura si reactiile au fost destul de violente.
Comentariile mele de atunci au fost bazate pe o analiza nefundamentata decat pe viziunea mea de arhitect. Articolul Domnului Arhitect Adrian Craciunescu, insa, mi se pare de-a dreptul spectaculoasa. Intr-adevar, urbanismul nu a fost intotdeauna o negociere a POT si CUT, ci s-a bazat pe criterii ca functionalitatea, principii vizuale si estetice, gandire in perspectiva temporala, respectul fata de istorie.
Respectul fata de trecut nu inseamna un conservationism idiot, facut de dragul conservarii, ci exact de punerea in valoare a monumentelor trecutului. Am mai argumentat si alta-data, mie modul in care Palatul CEC se reflecta in fatada de sticla a turnului vecin mi se pare una dintre cele mai frumoase imagini din Bucuresti si nici Palatul, nici Bucurestiul, de fapt, nu au nimic de pierdut ci doar de castigat.
Mereu am fost de parere ca in Secolul XXI trebuie sa gandim, proiectam si construim ca in Secolul XXI, sa preluam ceea ce exista, sa completam ce este neterminat, sa modificam si sa imbunatatim ceea ce trebuie modificat si imbunatatit. De egala importanta este si ca urbanismul actual sa tina cont de presiunile economice si sa inteleaga ca motorul constructiilor nu este acela al planurilor de hartie, ci determinarea economica. Daca urbanismul, regulamentele, comisiile si comitiile s-ar multumi sa canalizeze corect aceasta forta vitala si nu sa se aseze in calea ei, vom avea numai de castigat. Daca va continua sa sa ramana de-a curmezisul, pur si simplu va pierde si pierderea va avea cele mai neplacute efecte asupra noastra, a tuturor.
Da, mai mult decat ceea ce Domnul Craciunescu a expus stiintific aproape, mi-a placut ceea ce a lasat sa se citeasca printre randurile de final.
Vă invit să citiți și Dezvoltarea orașului, economia, regulamentele și calitatea vieții.
