Am publicat în această dimineață punctul de vedere al Domnului Profesor Arhitect Marian Moiceanu privind Planul Național de Dezvoltare Profesională Continuă. Sunt în măsură să vă prezint și demersurile întreprinse de Domnul Profesor Mircea Ochinciuc pentru a sensibiliza conducerea OAR privind impactul acestui proiect asupra arhitecților.
Salut și susțin introducerea între documentele Conferinței Naționale Extraordinare a Proiectului PNDPC, motiv pentru care am inițiat petiția la care face referire și Domnul Ochinciuc.
Domnul Profesor Mircea Ochinciuc:
Stimați colegi arhitecți,
Pentru început, țin să fac unele precizări asupra textului pe care l-am trimis în data de 17 sept. a.c. conducerii OAR referitoare la „Planul național pentru dezvoltare profesională continuă a membrilor OAR”.
Același text l-am expediat în 20 sept., pe adresele de e-mail ale tuturor membrilor Consiliului Național al OAR, însoțit de o scurtă motivație a demersului meu.
Se poate constata din lectura conținutului, poziția mea fermă, de neacceptare a propunerii de Plan avansată de către grupul de lucru ESDPC , precum și recomandarea din final, de retragere a lui ca inadecvat, în contradicție cu recomandările europene și cu respectarea legalității din țara noastră.
Urmărind reacțiile altor arhitecți, de toate vârstele, încă din Conferința Extraordinară a filialei București, dar și numărul în permanentă creștere al semnatarilor petiției postată pe internet, de respingere a Planului DPC (s-a ajuns în acest moment la aproape 1000 !), am acceptat sugestia colegului nostru Octavin Ungureanu să posteze pe pagina sa textul scrisorilor mele menționate mai sus.
Îmi întăresc astfel scurtul comentariu care însoțește semnătura mea de pe petiție.
Amploarea și argumentele reacțiilor generate de propunerea de Plan DSC, mă îndreptățesc, acum, să cer și eu dezbaterea și votarea lui în Conferința Națională extraordinară, ca fiind o problemă de maximă importanță a exercitării profesiei de arhitect.
arh. Mircea Ochinciuc
27 sept. 2017
Textul care însoțește e-mailul către CN al OAR:
Stimați colegi, membrii ai CN al OAR
Vă adresez acest e-mail din mai multe motive :
prezentarea proiectului Plan de dezvoltarea profesională continuă (DPC) a membrilor OAR în Conferința Teritorială Extraodinară a filialei București a stârnit un val de întrebări și nemulțumiri din partea celor prezenți;
discuțiile ulterioare cu alți arhitecți din țară au decurs în același spirit;
colegii mei din Universitate, au reacții asemănătoare;
pe internet este postată o petiție inițiată de către un tânăr arhitect din capitală, prin care, motivând lucid prevederile dar și consecințele aplicării acestui plan, cere respingerea lui în Conferința Națională Extraordinară (astăzi are deja peste 750 de semnături);
am trimis autorilor Planului – Grupul de Lucru ESDPC – cum am fost invitați să o facem, părerea mea în legătură cu acest document;
consider însă că nu este îndeajuns pentru a crea un dialog cât mai larg și mai obiectiv în special în rândurile arhitecților cu mai multă experiență profesională.
și mai este un motiv, esențial după opinia mea, care ține de respectul pe ca-l port celor care între două Conferințe de Alegeri, au menirea de a conduce destinul OAR și al profesiei noastre.
un om sau doi, chiar și o conducere, cât ar fi de luminată pot greși, dar 89 colegi, care ne reprezintă, sigur NU !
Aceasta este responsabiltatea pe care noi v-am acordat-o și va-ți asumat-o pentru 4 ani !
Imi veți permite, cred, să vă solicit în primul rând, o analiză amănunțită a Planului, a părerilor exprimate în mediul nostru profesional și dece nu, a părerilo mele transmise deja GL ESDPC și conducerii OAR.
Nu cer niciunuia dintre d.stră să fie de acord cu mine sau cu alți colegi ci să să-și formeze propria opinie, pentru ca la Conferință să voteze documentul din convingere – pentru sau contra – varianta abținerii în acest caz ar fi de neînțeles.
Atașez fișierul transmis OAR în 17 sept a.c.
cu sinceră considerație,
arh. Mircea Ochinciuc
TNA 1899
Observații asupra propunerii de Regulament a DPC
În atenția Conducerii OAR
Stimați colegi,
Observațiile mele asupra propunerii de regulament DPC, se înscriu în prevederile Codului Deontologic al profesiei de arhitect (art. 16, 95)
„arhitectul are datoria de a aduce la cunoștința Ordinului (cu maximă obiectivitate) situațiile în care prevederile Codului nu sunt respectate, … în scopul protejării principiilor promovate în art. 3”.
De la bun început menționez totala mea convingere că pregătitea profesională continuă este în timpurile noastre o necesitate imperioasă pentru toate profesiile, implicit a celor din aria creației, unde se situiază și arhitectura.
Profit de acest prilej să-mi exprim dezacordul pentru situarea arhitecturii în sfera serviciilor pe care conducerea OAR o acceptă și susține la numai câțiva ani de la înființare până în prezent, la reuniuni interne sau internaționale. de altfel în sfera seviciilor sintagma pregătire profesională continuă este inadecvată și ca atare neuzitată.
Directiva 2005/36/CE, a Parlamentului și Consiliului European menționează succint într-un paragraf privitor la arhitecți :
„este importantă respectare condițiilor minime de formare care să reflecte noile progrese înregistrate în educația de arhitectură, în special în ceea ce privește necesitatea recunoscută de a completa formarea academică cu experiența profesională…”
„… organizațiile profesionale naționale trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta Comisiei sugestii pentru principiile comune de formare pentru sistemele naționale de educație și formare”
„atestatele de competență sau titlurile de calificare trebuie să îndeplinească următoarea condiție:
sunt eliberate de autorități competente ale statului membru, desemnate în conformitate cu actele cu putere de lege… ”
Proiectul de Plan supus dezbaterii debutează cu o confuzie majoră încă din titlu, care avansează sintagma „dezvoltarea profesională continuă” (DPC) a membrilor OAR.
Spun confuzie, întrucât termenii consacrați pentru educație și formație din lima engleză din documentele UE, unanim folosiți fac distincția între formele de învățământ universitar, față de pregătirea profesională în general.
Astfel, există secții sau departamente ale sistemelor de învățământ care se ocupă cu continual education sau continuing education (de ex. Oxford) care eliberează la final titluri, certificate, atestate de studii.
Pe de altă parte există formula continual training – „pregătirii continue” – organizată de diverse entități profesionale, recunoscute în acest scop, care eliberează numai dovezi, documente ce confirmă parcurgerea unor cicluri / cursuri tematice, fără dobândirea unor titluri, acestea urmând a fi eliberate de către structuri abilitate, în urma unor examene.
Ca atare, sintagma propusă de autorii Planului fiind total inadecvată, lăsând de o parte că termenul dezvoltare are o semnificație mult prea largă și imprecisă, propun revizuirea întregului document fie în spiritul perfecționării profesionale, fie a pregătirii profesionale continue.
O a doua confuzie din Plan este datorată folosirii de către autori a termenului credite (uzitat și generalizat după Bolonia în cuantificarea curicullară a învățământului), pentru evaluarea diverselor activități ale pregătirii profesionale propuse de către Grupul de Lucru și, ce este mai grav, a transformării numărului lor în condiție obligatore de recunoaștere a nivelului pregătirii profesionale dobândite.
O prevedere a Planului, de’a dreptul incredibilă, se referă la obligativitatea paticipării la cicluri de 3 ani de pregătire profesională continuă, pentru toate categoriile de vârstă, a căror evaluare finală, e fixată „ad hoc”, la cumularea a min. 72 de credite, fără de care riști retragerea dreptului de semnătură (!!!);
măsura este îndulcită de un fel de „rexaminarea din toamnă” acordată de către organizatorul ciclului.
Nu-mi amintesc ca vreunul din articolele Legii 184 să menționeze o astfel de măsură (deci, ilegală), sau al Codului Deontologic al profesiei, nici măcar pentru fapte grave cum ar fi „semnătura de complezență”, mai greu de doveditul „mal praxis” sau nivelul îndoielnic al unor lucrări de arhitectură.
Intrând mai cu atenție dar, și cu oarecare teamă în profunzimile Planului, se constată multe propuneri arbitrare, interpretări improprii ai multor termeni uzuali, un nivel îndoielnic de stăpânire a domeniului și adesea exprimării fără conținut „în noul limbajul de lemn” al vremii noastre.
Mi-ar trebui mai multe pagini ca să le citez, convins fiind că le-au remarcat și alții, dovadă reacțiile critice pertinente ale membrilor OAR în cadrul Conferinței Extraordinare a filialei București.
Nu vreau să abuzez de atenția și timpul colegilor care vor citi aceste rânduri.
Ca atare menționez doar câteva dintre ele, la întâmplare și fără o ierarhizare, cele ce mi se par cele mai ciudate:
Capitolul 1 definiții, este incomplet, utilizându-se expresii, sintagme și termeni inventați (unii amuzanți -„furnizori de formare”) și fără lămurirea lor. ex.: ”cultura comunicării”
Art. 3 Principii de bază, pune laolaltă 6 expresii de genul ”pot pourrie”- (sper că știți ce înseamnă !)
Este eludat aspectul important al acreditării acestor cicluri formative și a structurilor care le organizează.
Ar fi fost utile exemplificări din planuri similare ale unor organizații profesionale din UE.
Lipsa informației precise asupra provenienței fondurilor și a bugetelor de finanțare a ciclurilor DPC, a organigramei organizatorilor și dotării cu echipamente.
Promovarea ideii de voluntariat recompensată cu credite.
Intocmitorii de teme și documentații pentru concursurile de arhitectură primesc credite, în schimb participanții la concursurii și premiații (inclusiv ai Anualelor de arhitectură) sunt ignorați.
Abonamentele la revistele de arhitectură se punctează cu credite, dar menționarea autorilor în reviste de arhitectură nu se ia în considerație.
Formatorii se vor selecta de către o comisie (!?) dintr-o listă de voluntari, pe baza unor criterii pe care le consider irelevante.
Lipsa unei propuneri realiste pentru DPC la distanță prin utilizarea unor platforme consacrate acestui tip modern de training.
In afara conținutului acestei propuneri de Plan DPC, semnalez unele nemulțumiri personale, referitoare la procesul lui de elaborare:
Componenții GL, cu patru excepții îmi sunt necunoscuți, mai mult, nu le sunt menționate competențele care i-au îndreptățit să elaboreze acest Plan.
Lipsește din GL un consultant juridic pe probleme de legislație cu care propunerile din Plan să nu intre în conflict sau incopatibilități.
Din pv-urile GL prezentate spre informarea, reiese că s-au întâlnit doar de 5 ori în perioada 10.05. 2016 – aug. 2017 când Planul a fost postat pe site, fără a fi explicitat conținutul și concluziile discuțiilor.
Cam atât pe moment.
Dar dacă ar trebui să caracterizez cu o singură expresie care să dea măsura exactă a acestui Plan aceea este DILETANTANTISM.
Inchei cu sprijinul ferm al perfecționării profesionale continui, dar într-o formă acceptabilă pentru membrii care suțin prin cotizațiile lor bugetul Ordinului iar prin performantele lor impun respectul societății pentru această profesie pe care Ordinul nu reușește de 16 ani să-l asigure.
De cca. 7 ani, adică aproape 2 mandate, conducerea actuală, în speță dl. arhitect Ștefan Bornowski până nu demult, vicepreședinte, n-a reușit să demareze un plan coerent, concret și eficient de perfecționare profesională continuă.
Mi-am făcut speranțe odată cu numirea d.nei arh. Iulia Stanciu pe această funcție, un universitar, a cărei îndelungată activitate a înregistrat nu de puține ori rezultate notabile în formarea studenților arhitecți.
La Conferința Extraordinară a filialei București speranțele mi s-au năruit, urmărind prezentarea Planului DPC pe care l-a coordonat dar și replicile date unor tineri arhitecți nemulțumiți de prevederile acestuia.
Imi permit, în virtutea colaborării sale de cca. 12 ani, la atelierul pe care l-am condus la UAUIM să o sfătuiesc amical, să recomande retragerea acestei propuneri privind Planul Național DPC de pe ordinea de zi a Conferinței Extraordinare a OAR din oct., sau ca gest de onoare, retragerea sa din Grupul de Lucru care l-a elaborat.
Continuarea promovării acestui Plan în formula actuală, nu face decât să afecteze negativ bunul său renume profesional, mai mult, să pună într-o lumină defavorabilă cariera sa academică.
Colegilor mei din Consiliul Național le adresez rugămintea de a evalua cu cea mai mare responsabilitate consecințele aplicării acestui document, chiar dacă acesta v-a reveni următoarei conduceri a Ordinului începând cu 2021.
cu stimă,
arh. Mircea Ochinciuc
TNA 1899
17 sept. 2017
Vă invit să (re)citiți și observațiile Domnului Arhitect Marian Moiceanu, precum și să susțineți demersurile de a opri PNDPC, cel puțin în forma actuală, semnând petiția care a adunat deja aproape 1000 de semnături.
