Îți aduci aminte, când eram copii, cum ne imaginam anul 2000? Bine, exceptând cazul în care în anul 2000 erai copil… Tehnologia, mai ales cea a informației a ajuns la un nivel mult peste ceea ce vedeam în Star Trek. Casele par însă să nu țină prea mult cont de vremuri, dar dacă noi trăim ca în secolul XXI, oare nu ar trebui să avem și proiecte de case specifice secolului XXI?
Familia s-a schimbat. Arhitectura caselor pare însă destul de strâns legată de anumite tipuri de imagini care se vor în legătură cu tradiția, deși nu putem vorbi decât despre un stil amestecat. Am argumentat de multe ori că o perioadă nouă are nevoie de case și de proiecte de case noi, contemporane, care să exprime modernitatea noastră.
Acum 100 de ani, materiale și tehnologii de construcție noi cereau și forme noi în arhitectură. Betonul armat a și creat forme noi, a dus la apariția arhitecturii moderne, chiar și în România. Faptul că timp de 50 de ani un sistem politic a mutat comanda construirii și proiectării de case de la persoanele private la stat, începe să fie contrabalansată de ultimii 25 de ani când din ce în ce mai multe proiecte de case moderne au fost realizate. (vezi ce proiecte de case am realizat).
Există un apetit din ce în ce mai mare în rândul familiilor care îți construiesc case pentru arhitectura modernă/contemporană, ceea ce este îmbucurător.
Schimbările din Secolul XXI
Schimbarea de mentalitate pare însă să fie înceată. Eu bănuiesc faptul că este legată mai mult de modul în care legătura dintre arhitecți și clienți se stabilizează și reintră în normal, decât de o viziune retrogradă a românilor.
Românii sunt și au fost mereu deschiși la nou, mai ales atunci când noutatea venea din Occident. Deși ieșiți tot mai mult „afară”, românii găsesc încă cele mai multe exemple într-o arhitectură a secolelor trecute, cu atât mai mult cu cât exemplele de calitate de case moderne acasă sunt încă puține.
Este normal, așadar, ca încă să vedem cum mulți oameni preferă un stil de proiecte de case cu care sunt familiarizați, în lipsa unor modele demne de urmat. Știu însă că ceea ce oameni par să arate că apreciază nu este o adeziune totală, ci una de conjunctură, în care, oricum, față de fondul construit până în 1989 au părut să aducă un salt calitativ.
Adevăratul salt calitativ îl vor reprezenta însă proiectele de case moderne, „croșetate” nu pe un anumit mod de a face, ci pe o deplină adaptare la un stil de viață.
Adevăratul salt îl vor reprezenta acele proiecte de case în care scheme funcționale vor sta la baza unor planuri inteligente, cu spații fluide și flexibile, permițând un mix de activități, fie concomitente, fie independente, delimitate de volume și deschideri ăn concordanță cu secolul XXI.
Similar cu revoluția din arhitectură din primele decade ale anilor 1900, avem aceleași semnale date de societate:
- Tehnologia schimbă societatea. Atunci revoluția industrială, acum revoluția informatică.
- Apariția unor noi materiale de construcții, cu noi tehnologii. Poate nu cu impactul pe care betonul armat l-a avut acum 100 de ani, noile materiale de construcții fac extrem de ușoară depășirea unor limite, mai ales în domeniul izolațiilor (hidro sau termice), dar și în cel al finisajelor, al texturilor. Acum 100 de ani ne limitam ferestrele pentru pierderile de căldură. Acum nu mai avem nici o limitare.
Nu mă refer aici la „casele inteligente” pline de cabluri, monitoare și difuzoare. Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi, familiile noastre și relațiile interumane se bazează pe legături instantanee la capătul Pământului. Oamenii se schimbă și se vor mai schimba, iar dacă totul se schimbă, arhitectura, materie care delimitează spații, va delimita spațiile altfel, pentru acest nou mod de viață.
Probabil că frigiderul va ști să comande singur proviziile pentru săptămâna care acum începe, poate că va ști să ne trimită și autoturismul să le ridice direct de la supermarket. Reglarea centralei termice de pe smartphone nu este nici acum imposibilă.
Să fie casele doar niște apartamente îmbunătățite?
În ultimii 20-25 de ani s-au construit în România multe case mai degrabă confuze, după proiecte confuze, care pe de o parte integrează anumite materiale și concepții noi, pe de altă parte sunt tributare unei gândiri tradiționaliste și mai degrabă înguste și închise.
Casele făcute până acum permit doar cu mari limitări o activitate continuă interior-exterior și sunt mai degrabă indiferente față de restul orașului, după cum și orașul pare să le răspundă cu aceeași monedă.
Casele de până acum sunt mai rezultatul unor proiecte de case ce reprezintă doar îmbunătățiri minore ale apartamentului de bloc. De fapt, mai bine de 10-15 ani, discuția cu arhitectul pornea de la o negare a realității pe care apartamentul a constituit-o în viața noastră.
Viitoarele proiecte de case trebuie să fie dezvoltate de la un stil de viață contemporan. Trebuie să folosească ceea ce materialele și tehnologiile permit și să-și permită să experimenteze cu forme și spații, în moduri în care viața înstrăinată pe care lipsa de alternativă a apartamentelor în care mulți am crescut.
