UPDATE: Proiectul a fost respins.
Proiectul de lege privind Codul Administrativ al României include anumite prevederi despre Arhitectul Șef. Actul este în dezbatere în Parlament.
Articolul 626 prevede ca funcțiile de arhitect șef să fie transformate din funcții publice, în funcții contractuale. Aceasta s-ar întâmpla în 150 de zile de la promulgare.
Asociația Arhitecților Șefi de Județe a emis un document prin care solicită eliminarea acestui articol. Argumentele juridice sunt solide. Probabil se va ține cont de acestea.
Pe de altă parte, modificarea pare să vizeze un anumit tip de arhitect șef. Este vorba despre acel arhitect șef, în funcție de 10-20 de ani, unde toată lumea știe că ceva este în neregulă.
Arhitectul Șef în procesul de avizare și autorizare a construcțiilor
Autorizația de construire este elementul principal al actualului sistem. Aceasta este semnată de Primar, Secretarul Primăriei, Juristul Primărie, Arhitectul Șef și, eventual, funcționarul care a întocmit atuorizația. Evident, autorizația de construire este un act de autoritate publică.
Arhitectul Șef are acum un rol tehnic. El/ea verifică dacă viitoarea construcție respectă regulamentul de urbanism, dacă sunt obținute avizele, dacă documentația este completă.
Procesul de autorizare conține teoretic trei paș simpli: certificatul de urbanism, avizele și acordurile, autorizația de construire. Dar lucrurile nu sunt atât de simple.
Demersul, de la cererea unui certificat, până la obținerea autorizației de construire, care ar putea dura teoretic doar 90 de zile, durează mult mai mult. În mod uzual, intervalul crește la 6-9-12 luni, uneori și mai mult.
Există multe primării în care doar certificatul de urbanism durează cca 3 luni. Cam aceleași primării emit autorizații de construire în 3-4-5-6 luni. Sunt avize care durează câteva luni bune, cum ar fi avizul MCC. Uneori durează și un an. Există, în continuare, avize înlănțuite: Acordul ISC se obține doar după Avizul MCC.
Într-un studiu al Băncii Mondiale, România se situa pe poziția 150 din 186 de țări privind ușurința cu care se obțin autorizațiile de construire.
Sistemul nu funcționează!
Articolul 626 din acest proiect de lege are, cu siguranță, un rost. El schimbă statutul unui arhitect șef, punându-l într-o dependență mai strictă față de primar.
S-ar putea spune că o parte din vina întârzierilor incredibile din sistem aparține arhitecților șefi. Probabil că sunt primării sau consilii județene unde așa este. Ținând cont de amploarea fenomenului, nu cred că este vina exclusivă a unor arhitecți șefi.
În campania electorală am bătut țara: am fost la Bacău, Ploiești, Cluj, Timișoara, Iași. Am discutat cu sute de arhitecți din aproape toate județele. Nu am auzit nicăieri că lucrurile sunt bune, poate, cu excepția notabilă a Municipiului Râmnicu Vâlcea. Acolo există un sistem de plată pentru regim de urgență.
Arhitectul Șef în Articolul 626
Arhitectul șef nu va mai fi funcționar public! Arhitectul șef va depinde de bunăvoința primarului, alesul direct al cetățenilor. Va permite acest articol abuzuri asupra celor aflați în funcție? Probabil că da. Va ajuta acest articol primarii să scape de arhitecții șefi controversați? Iarăși, probabil că da!
Trecând peste discuția privind modul de exercitare a autorității, publice, evident că infamul art. 626 are valențe diferite. Va putea fi deopotrivă o unealtă bună în mâinile celor bine intenționați. Va fi și un mijloc de abuz.
Acest articol ar putea permite, teoretic, externalizarea serviciilor arhitecților șefi. Ne plângem că sunt sute de localități fără specialiști pe post. O firmă, sau o persoană fizică (arhitect) ar putea prelua funcția aceasta pentru 2-3-4-5 comune, poate și pentru un oraș mai mic. De ce nu?
Cred că o analiză atentă și nepărtinitoare ar putea găsi în egală măsură beneficii și dezavantaje. Cei aflați în funcție probabil se vor opune. Primarii probabil vor sprijini articolul, deoarece le conferă puteri sporite.
Ce rost au însă aceste discuții, dacă ele nu se referă la întregul sistem descris de legislația privind avizarea, autorizarea și controlul calității în construcții?
Arhitectul Șef în alte proiecte legislative
MDRAP a organizat recent o dezbatere publică privind un alt proiect de lege, de rescriere a Legii 50.
Am propus atunci ca certificatele de urbanism și autorizațiile de construire să fie semnate doar de către Arhitectul Șef. Jumătate de audiență a primit cu satisfacție propunerea. Cealaltă jumătate a găsit argumente împotrivă. Imediat.
S-ar putea astfel întări autoritatea Arhitectului Șef. Pe de altă parte ar fi necesar și un control mai eficient al alesului local asupra acestuia. Ar fi o opțiune. În fond, atât certificatul de urbanism, cât și autorizația de construire sunt documente tehnice. De ce nu ar fi eliberate de un specialist? Rețeta de la medic nu este contrasemnată de directorul spitalului.
Cele două documente sunt „acte de autoritate publică” pentru că așa le definesc acum legile. Dar exact aceste legi se rescriu. De ce am redefini pașii procedurali? De ce am reevalua atribuțiile autorității publice? De ce am redefini funcția de arhitect șef? De ce am rediscuta modul de responsabilizare a celor implicați în construcții, avizare, autorizare și contro al calității?
Răspunsul este simplu: Pentru că acum lucrurile merg prost, foarte prost! România are de pierdut enorm. Investiții de miliarde de euro, anual, au de suferit din cauza acestui sistem. Bunăstarea noastră, a tuturor, suferă. Capacitatea țării de a progresa este grav afectată.
Pentru un sistem coerent
Orice discuție despre rolul Arhitectului Șef trebuie să pornească de la analiza întregului sistem de avizare, autorizare și control al calității în construcții.
Intervențiile legislative punctuale nu își au rostul. Ce rost are să schimbăm rolul unuia dintre actori? Cum ar îmbunătăți aceasta lucrurile? Ar putea să le îmbunătățească?
Împreună cu colegii din Ordinul Arhitecților am susținut la MDRAP nevoia unui sistem nou, coerent. Desigur, pentru proiectele în curs trebuie să aducem amendamente. Dar acest mod de lucru, al intervențiilor punctuale, nu are cum să fie eficient.
Ar trebui să pornim la drum de la analiza procesului „tehnologic”: cum se proiectează și cum se construiește. Pornind de la acest proces, ar trebui să stabilim faze determinante, din care se poate controla și urmări calitatea întregului proces. Acest sistem de control al calității (avizare, autorizare) trebuie să fie firesc alipit modului de lucru optim.
Un nou sistem trebuie să fie ambițios și să stabilească termene rapide de parcurgere a procedurilor. Aceste proceduri trebuie să aibă o delimitare clară a rolurilor: cine reglementează, cine controlează, cine verifică, cine răspunde.
Un alt obiectiv trebuie să fie concentrarea responsabilității, acum disipată între zeci de semnături, ștampile, avize, hârtii, autorizații șamd.
Putem gândi un nou sistem? Cu siguranță!
Pornind de la acest nou sistem, sau de la 2-3 alternative, putem desena și redesena rolurile fiecăruia, putem discuta despre statut, autoritate, responsabilitate. Trebuie să o facem într-o filozofie coerentă, într-o logică a sistemului. Va trebui să abrogăm toate legile, normele, ordinele, hotărârile de guvern șamd, care țin de vechea logică.
Până atunci, arhitectul șef ar trebui lăsat să funcționeze ca până acum. Avem un sistem extrem de stresat. Orice nouă intervenție riscă să bulverseze iremediabil ceea ce încă mai funcționează.
Vă recomand și articolul colegei arhitect Anca Suhov!
