Acum 20+ de ani, pentru a obține avizele solicitate prin certificatul de urbanism, trebuia să mergi la diverse instituții și să stai la coadă. Uneori făceam și câte două drumuri. Întâi, pentru a lua formulare, lista cu documente și a identifica ghișeele de plată. Apoi, pentru a depune propriu-zis dosarul. Când ieșea avizul, mai făceai un drum să-l ridici.
Nu este de mirare că au apărut diverse persoane care, pentru 100-200 de lei, se duceau și depuneau documentațiile cu pricina. Cei mai mulți erau foarte utili: știau adresele instituțiilor avizatoare, ce program de lucru au, mai știau și pe cineva pe acolo, veneau cu chitanțe pe numele clienților. Cred că toți arhitecții știau astfel de persoane. Birourile mai mari chiar aveau câte un angajat (cred că unele încă au) care se ocupa de așa ceva – obținerea avizelor.
Profesionalizarea celor care obțin avize
Nu ar trebui să presupunem că ei dădeau, neapărat, șpagă. Mulți, pur și simplu, stăteau la cozi și cam atât. Dar, probabil de la început, au apărut și unii „specializați”; nu doar obțineau avize, ci le și „descurcau”. Unii erau atât de specializați, încât se ocupau doar de un singur tip de avize. Acum vreo 15 ani, am discutat cu o doamnă care obținea certificate de urbanism doar într-un anumit sector, iar tarifele ei crescură proporțional cu importanța serviciului.
Cam prin aceeași perioadă, o altă doamnă, trimisă de un client, mi-a declarat cu mândrie că ea este o profesionistă având deja o experiență de 20 de ani. Am descoperit însă că nu doar avizarea din construcții este deservită de astfel de comisionari.
Am luat un bon de ordine la o instituție. Numărul meu de ordine era 43. Cu toate acestea, mai erau acolo doar trei persoane. Ceilalți trei aveau împreună 42 de dosare. Erau de-ai casei, se cunoșteau între ei și glumeau cu funcționarii, își pasau dosarele de la unul la altul. Doar eu eram petent, ceilalți erau comisionari de avize.
Samsarii de avize
Pe la sfârșitul pandemiei covid, la o altă instituție, am constatat că nu puteam depune documentația de avizare. Îmi trebuia o programare online, deși nu era nimeni acolo. Programări se puteau face doar în septembrie; eram la începutul lui iunie. Am aflat apoi că „firmele de avize” rezervă toate programările posibile pe o perioadă oarecare. Astfel, petenții obișnuiți, neputându-se programa în termene rezonabile, sunt forțați să apeleze la „profesioniștii din domeniu”.
Eu am început să le spun „samsarii de avize”. Spre deosebire de comisionarii care îți scutesc 2-3 ore pentru preschimbarea certificatului de înmatriculare auto, samsarii de avize și-au extins sfera de „competențe” și în domeniul tehnic.
Uneori, la limita legii
Angajatul unui client mi-a solicitat odată un plan cu niște cerințe mai stranii. Am aflat că samsarul de avize „depusese la mediu”, iar cei de la agenție îi solicitaseră acel plan, completare. Samsarul nostru scrisese un memoriu de specialitate (plin de gugumănii, bineînțeles). L-a depus. Într-un exces de zel, cu memoriul pentru obținerea certificatului de urbanism (scris de mine) a mai solicitat și alte avize. A depus „documentații” la pompieri și la direcția de sănătate publică locală (deși nu erau necesare). Peste toate astea, a încercat să convingă clientul că, pentru doar 16.000 de euro, obține și avizul de la pompieri. De fapt, era o lucrare foarte mică; amenajările pentru asigurarea securității la incendiu nu ar fi costat atât de mult. În final, samsarul nostru s-a supărat foarte tare pentru că „unii nu-i apreciază pe cei care muncesc”.
Dacă această poveste nu este decât o încercare de extorcare a unui client prea credul, am văzut și cum, din exces de zel, o firmă de avize a solicitat „schimbare de temă” în locul unei „schimbări de soluții tehnice”. În lege, diferența dintre schimbarea de temă și cea de soluție tehnică este greu de sesizat pentru cineva neinstruit. Dar traseul de avizare și autorizare este destul de diferit. Sigur, firma a câștigat, însă a câștigat provocând întârzieri și cheltuieli inutile.
Cum ziceam, am înțeles de ce oamenii au nevoie de ajutorul altora pentru a scăpa de corvezile birocratice. Dar faptul că acest serviciu interferează cu chestiunile tehnice nu mi se mai pare de înțeles.
Birocrația, corupția și lipsa de predictibilitate a sistemului de avizare
„Profesionalizarea” aceasta a mers mână în mână cu sporirea birocrației din sistemul de avizare și autorizare în construcții. Acum, tot mai mulți avizatori au platforme online de depunere a cererilor de avize. Dar, de la cererea unui certificat de urbanism la obținerea autorizației, procesul durează tot mai mult, este tot mai neplăcut și imprevizibil. Este firesc să apară servicii pentru a-l ușura acolo unde se poate. Neplăcut este că uneori împietează latura tehnică și profesională. Concomitent, atrage amatorii de scurtături și pe cei care vor să profite și stimulează și corupția.
Sistemul este atât de îmbâcsit încât statul însuși are probleme. Guvernul a emis o ordonanță de urgență pentru a forța o serie de avizatori să emită avize, instituind acordul tacit. Da, statul are dificultăți în a-și aviza propriile investiții. Din păcate, rezultatul a fost faptul că la AACR îți faci o programare online pentru a depune documentația online. Mulți am aflat că data programării s-a mutat tot mai departe în timp. AACR a găsit o portiță pentru avizele pe care le solicită autoritățile publice. Îi lasă să depună peste rând….
Ar fi cazul ca, prin lege, instituțiile și firmele avizatoare să fie obligate să lucreze online. Fără programări de depunere.
