Am scris acum 4 ani despre Colectiv. Am scris, cutremurat de ceea ce s-a întâmplat. Majoritatea cauzelor care au dus la moartea și rănirea atâtor tineri are legătură cu sistemul de avizare, autorizare și control al calității în construcții.
Sistemul îmbâcsit, haotic și profund birocratic pe care oricine dorește să construiască sau să intervină asupra unei construcții trebuie să-l străbată, duce la „scurtcircuitarea” totală, în numeroase cazuri, a parcursului legal.
Personal, cred că lipsa hârtiilor, avizelor și autorizațiilor este irelevantă, dacă ceea ce se construiește este de calitate, dacă asigură condițiile de siguranță în exploatare, de rezistență și stabilitate, de securitate la incendiu șamd.
Dar sărirea acestui proces se face sărind totul, inclusiv proiectarea. Proiectul este acela care conține măsurile de siguranță pe care construcția trebuie să le aibă. Proiectul creează căi de evacuare, sisteme de desfumare, include măsuri de limitare a incendiilor, asigură echipamente și instalații de stingere șamd.
Fără proiect, dar cu hârtii
Amenajările din Clubul Colectiv s-au realizat fără proiect. Bineînțeles că le-a lipsit și autorizația de construire, iar autorizația de funcționare s-a eliberat pe o declarație pe propria răspundere.
Vinovatul moral este, însă, acel sistem care face ca obținerea unei autorizații de construire în București să dureze un an de zile. În loc să-l obligăm pe investitor să-și facă un proiect, pentru a putea face lucrările necesare în câteva săptămâni, i-am creat un traseu care durează un an.
Știați că (pentru cei care nu sunt arhitecți) că proiectul nici nu mai este numit proiect de ani de zile? Nu, este „documentația”. Documentația pentru autorizare, documentația pentru execuție. Nu mai vorbim despre proiect și despre construcții. Nu, totul a luat un nume birocratic, un nume care nu spune nimic.
Proiecte sunt acum numite maldărele de hârtii inutile pentru obținerea finanțărilor, sute sau mii de pagini pe care nu cred că le citește cineva vreodată. Dar pentru construcții, planurile, fațadele, secțiunile, detaliile de armare, marfa (sau livrabilele cum le numește un coleg), ei bine, nu, ăstea nu se mai cheamă proiect, ci documentații!
La Colectiv, lipsa unor căi de evacuare civilizate a făcut ca sutele de oameni să se împiedice și să se calce în picioare. Pompierii au fost nevoiți să degajeze accesul, evacuând, cu grijă, câte un trup după altul. Deși erau acolo zeci, dacă nu sute de pompieri, intervenția de salvare propriu-zisă a fost limitată la 4-6-10 (?) oameni. Zecile de ambulanțe și echipaje de la SMURD și de la Salvare așteptau pentru a transporta răniții la spitalele din capitală.
Toate acestea vin din lipsa unui proiect de amenajare și intervenție asupra unei clădiri. Știți ce este înfiorător? Cât timp blocau evacuările acei nefericiți, alte zeci de oameni se asfixiau în chinuri neimaginabile sau ardeau de vii.
Gloata îi urăște acum pe salvatori!
Pompierii, Arafat, Salvarea, medicii, spitalele sunt de vină! Nu, de vină nu este inconștientul care a hotărât să aprindă artificii într-un spațiu închis! De vină nu este că tolerăm de zeci de ani un sistem care ne împiedică să construim și să amenajăm clădiri repede și bine! Nu, de vină sunt pompierii!
Cred că întârzierile aduse de sistemul de avizare și autorizare în construcții duce la pierderi de cel puțin 2-4 miliarde de Euro pe an, fără a socoti pierderile datorate lipsei de absorbție a fondurilor europene. Întârzierile din acest sistem au ucis, la propriu, zeci de oameni. Nu ne putem apăra de psihopați și sociopați cum este individul din Caracal. Dar nu putem nici să tolerăm ca majoritatea construcțiilor să înceapă cu minim un an mai târziu pentru că ne-am încurajat de o birocrație inutilă.
Mergem prost? Mai cerem un aviz! Tot merge prost? Mai punem 1-2-3-10 oameni să semneze „documentații” aproape fără legătură cu construcția. De la an la an, în proiecte apar tot mai multe planșe, hârtii, memorii, formulare șamd fără nici o legătură cu șantierul! Sunt piese scrise și desenate care nu folosesc muncitorilor și inginerilor care construiesc propriu-zis clădirea!
Responsabilitatea firească a arhitectului sau inginerului care proiectează este diluată de multe alte semnături: verificatori de proiecte care verifică la mișto, ștampile, avize, avize înlănțuite, formulare tip șamd. Când, pornind de la arhitectul și inginerii care chiar proiectează, peste semnăturile lor se adaugă verificatori, avizatori, funcțonari, juriști, primari, cine răspunde? Toți? Niciunul?
Când cineva fentează sistemul și face lucrările de capul lui, cine e vinovat? El? Pompierii? Primarul? Cel care a aprins bricheta?
Jos Arafat, trăiască ștampilele pe documentații!
Se pare că Arafat, oamenii de la SMURD, Salavare și pompieri, dimpreună cu medicii sunt vinovați. Ne comportăm de parcă un astfel de carnagiu s-ar întâmpla zilnic și ei nu au proceduri și nu sunt pregătiți. Serios? Singura măsură cu adevărat efectivă pentru a preîntâmpina astfel de tragedii este ca lucrările să se realizeze după un proiect. Pentru aceasta, investitorii trebuie să poată anticipa un parcurs rezonabil. Dacă ai lucrări care se fac cu ușurință într-o lună de zile, nu poți avea un sistem de autorizare care să dureze un an!
Este logică elementară. Este bun simț.
Mă dezgustă valul de ură pornit de difuzarea acelui film, ieri. Mai mult, mi-e frică, îmi este o frică teribilă. Pentru a astupa glasul gloatei, probabil că cineva îl va schimba pe Arafat. Gloata se va liniști, bloggărițele vor trece la alte subiecte, iar autorizarea construcțiilor va fi, în continuare, tot mai anevoioasă. Vom continua să producem documentații. Vom continua să pierdem timpul cu lucruri inutile, proiectând în pauze, cu greșeli. Alți investitori vor alege nu calea ușoară, punând în pericol alte vieți.
În același timp, oamenii curajoși și dedicați dintre pompieri, dintre paramedici și medici sau asistente medicale vor alege, probabil, să facă altceva, mai puțin expus oprobiului public. Se vor găsi însă, cu siguranță, alți idioți care să aprindă artificii în corturi de polietilenă, pe la câte o nuntă. Pentru a decora tortul.
