Dragi colegi ieșeni

Dragi colegi,

Vă mulțumesc pentru scrisoarea trimisă mie și celorlalți candidați la funcția de președinte OAR, precum și pentru interesul arătat față de procesul electoral al organizației noastre.

Îi felicit pe noul Dvs. președinte, Alin-Enver Hoblea, precum și pe membrii Consiliului Teritorial, Comisiei de Disciplină și Comisiei de Cenzori ai Filialei Teriotorial a OAR Iași pentru victorie și le doresc mult succes, după cum vă doresc și Dvs. cât multe proiecte frumoase în viitor!

După cum probabil vă amintiți, în urmă cu patru ani, tot din postura de candidat, am participat la conferința Dvs. Vă mulțumesc, din nou, pentru primirea caldă de atunci. Acum candidez din nou.

Interesul arhitecților față de OAR

Arhitecții (și îi includ aici și pe colegii conductori) au simțit de-a lungul celor peste douăzeci de ani că OAR nu le sprijină activitatea. Din acest motiv și-au pierdut interesul față de organizație. Destul de mulți colegi s-au revoltat, de-a lungul timpului și au venit la câte o conferință. Unii au candidat, poate chiar au ocupat un loc într-unul dintre multele consilii ale Ordinului.

Și eu sunt unul dintre aceștia. Am mers, acum cinci ani la o conferință extraordinară. Am fost destul de vocal, cerând socoteală conducerii OAR pentru faptul că tolerează un sistem de avizare, autorizare și control al calității în construcții cancerizat. Atunci am aflat de Planul Național pentru Dezvoltarea Profesională Continuă pe care l-am combătut după toate puterile mele, împreună cu un mai mult de 1000 de arhitecți care au semnat Petiția împotriva acestui plan. În cadrul Conferinței Extraordinare a OAR din 2017, am respins PNDPC-ul, împreună cu proiectul de Transformare OAR.

Mai nou, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Amenajării a desemnat OAR să scrie proiectul pentru viitorul Cod al Construcțiilor. Acesta reia infama certificare a firmelor de proiectare și construcții pe care un grup de construcții, împreună cu Ministerul și influenți suporteri din Ordin, au încercat să-l impună. Împreună cu Monica Iacovenco ne-am folosit de toate armele pe care le-am avut la dispoziție și acum trei ani, și acum. Se pare că, în prezent, am reușit să îndepărtăm jumătate din pericol, anume certificarea firmelor de proiectare.

Senzația mea și, cel mai probabil, a majorității arhitecților este că Ordinul nu doar că nu ne-a susținut principala activitate – proiectarea de arhitectură, dar a acționat împotriva noastră:

• A tolerat degradarea sistemului de avizare și autorizare a construcțiilor
• A restrâns accesul pe piața proiectării unui important număr de arhitecți, stagiarii. Continuă să restrângă acest drept prin menținerea unui sistem de acordare a dreptului de semnătură cu doar 40% șanse de promovare.
• A încercat restrângerea accesului sau taxarea suplimentară a arhitecților prin acel infam PNDPC – cursuri obligatorii, plătite, sub sancțiunea retragerii dreptului de semnătură.
• A încercat restrângerea accesului pe piață al birourilor individuale și firmelor mici de proiectare prin susținerea, repetată, a sistemului certificării de care am amintit deja.
• Conducerile succesive au încercat restrângerea democrației fie prin micșorarea reprezentanților în Consiliul Național, fie prin adoptarea unui Regulament care a adus în pragul desființării două filiale: Timișoara-Arad și București. Candidaților la funcția de membru în Consiliul Național care nu au 50%+1 din votturile conferințelor teritoriale li s-a anulat dreptul de a fi aleși, deși Legea 184 prevede că ei sunt aleși de Conferința națională.
• Cheltuirea fondurilor din Timbrul de Arhitectură se face fără respectarea Legii 35. Aceasta prevede care este modul de colectare, atribuire și control al cheltuirii Timbrului. Actualul Președinte a refuzat explicit constituirea unei comisii legale în acest scop și a tergiversat mai mult de un an auditarea cheltuielilor din Timbru.

Ce trebuie făcut pentru a recâștiga interesul arhitecților față de Ordin?

• Implicarea reală în reforma sistemului de avizare, autorizare și control al calității în construcții. Acest sistem naște corupție, distorsionează piața proiectării și construcțiilor și lungește nepermis de mult ciclurile investiționale. Din acest motiv productivitatea arhitecților este pusă în pericol. Indiferent de onorariile de proiectare, un proiect care se întinde pe 1-2-3 ani nu mai este profitabil.
• Implicarea în controlul corectitudinii autorităților locale în eliberarea de certificate de urbanism, avize și autorizații. Crearea unui sistem constant de notificare a autorităților în cauză pentru a le forța să respecte termenele legale sau măcar să se apropie de acestea.
• Implicarea în crearea de regulamente de urbanism mai bune. Colectarea organizată a observațiilor arhitecților privind situațiile în care regulamentele locale. Am scris despre aceeasta, aici.
• Implicarea în creșterea competitivității birourilor individuale și a firmelor de proiectare. Am scris un articol despre motivele pentru care arhitecții nu fac bani.
• Implicarea în organizarea de concursuri de arhitectură pe scară largă. Prin Legea Timbrului, Ordinul poate susține premiile de arhitectură. OAR poate finanța premiile 2, 3 și mențiunile în cazul în care diverse entități publice (sau private) ar alege să organizeze concursuri. Vezi Art.3, lit l) din Lege.
• Susținerea tinerilor arhitecți. În urmă cu aproape patru ani am propus Consiliului Național un proiect de hotărâre pentru a subvenționa contravaloarea taxelor arhitecților stagiari timp de doi ani. Propunerea a intrat pe ordinea de zi de două ori, dar nu a fost discutată niciodată. Această cheltuială este permisă de Art.3 lit e) a Legii.
• Susținerea arhitecților pensionari. Pentru a nu se retrage din Ordin, arhitecților pensionari li s-ar putea subvenționa, în mod similar cu tinerii, cotizația. Vezi Art.3, lit. f)
• Crearea unei reviste (online) de specialitate – legislație, documentații tehnică, detalii, caiete de sarcini – a Ordinului, cu susținere din Timbrul de Arhitectură. vezi. Art.3, lit. g.

Lista de mai sus nu este limitativă. Se poate completa, oricând, cu propuneri venite mai ales de la filiale.

Pentru colegii arhitecți stagiari

În privința stagiului, trebuie să spun că eu nu am făcut stagiul, am fost, sunt și voi fi împotriva stagiaturii în arhitectură. Sincer, stagiatura a fost propusă pentru ca arhitecții care profesau deja în anii 90 să fie protejați de concurența celor din generația mea (97) și a celor de după mine.

Stagiul timorează tinerii absolvenți, inducându-le ideea că nu sunt în stare de nimic. Cu siguranță că un proaspăt absolvent nu are experiența și cunoștințele unui coleg care are 5, 10, 20, sau 30 de ani de experiență. Dar experiența se acumulează numai cu asumarea responsabilității.

Toate argumentele privind marea responsabilitate legată de dreptul de semnătură sunt false. Responsabilitatea nu se învață dintr-o poziție în care nu există responsabilitate. Responsabilitatea se asumă, pe cont propriu, odată cu primul contract de proiectare.

Cum, din varii motive, nu se poate renunța la stagiu, propunerea mea ar fi ca acesta să fie informal, tinerii colegi să-și poată înființa birouri individuale, iar primele două proiecte să le facă sub supravegherea unui arhitect cu drept de semnătură. Odată ce sunt construite cele două clădiri, comisia de acordare a dreptului de semnătură ar trebui să constate îndeplinirea condițiilor și să-i ureze mult succes în continuare noului coleg sau colegă.

Susținerea reală a arhitecților proiectanți (a profesioniștilor)

O parte din propuneri sunt descrise mai sus. Mai multe se găsesc pe prima pagină a site-ului OAR 2.0:

• Acțiuni pentru creșterea competitivității și productivității firmelor și birourilor de proiectare
  a. Revistă online (finanțată din Timbrul de Arhitectură)  pentru accesul la documentații tehnice, legale și privind managementul și promovarea firmelor și birourilor de arhitectură, incluzând cursuri de perfecționare în domeniul legal, financiar și economic și constituirea unei biblioteci online.
  b. Întocmirea de proiecte de finanțare cadru (tip) pentru a ajuta firmele și birourile de proiectare să acceseze finanțări nerambursabile sau scheme de minimis, pentru dotarea firmelor și birourilor de arhitectură cu tehnică de calcul și software BIM.
  c. Extinderea serviciilor și încasărilor firmelor și birourilor de proiectare de arhitectură în zona de project management, incluzând și organizarea selecțiilor de ofertă, licitații, atribuirea lucrărilor de execuție. Asigurarea controlului întregului ciclu investițional de către arhitect.
  d. Acțiuni privind creșterea performanțelor manageriale și de promovare a firmelor și birourilor de proiectare: Cursuri de management, marketing, contabilitate pentru arhitecți și personalul firmelor și birourilor de proiectare de arhitectură. Crearea cu facultățile de arhitectură și cele economice a unor programe de MBA pentru arhitecți (Master of Business Administration).

• Educarea pieței și promovarea profesiei:
  a. Crearea de resurse online pentru viitorii clienți ai arhitecților, persoane fizice, dezvoltatori, autorități publice și agenții ale statului. Explicitarea ciclurilor investiționale, prezentarea serviciilor oferite de arhitecți în parcurgerea acestora, sublinierea importanței serviciilor oferite de arhitecți.
  b. Portalul arhitecturii pentru promovarea online, gratuită, a arhitecților, firmelor și birourilor de arhitectură. Acapararea căutărilor privind alegerea terenului, proiectare, alegerea constructorilor, controlul calității, costurile din construcții șamd către acest protal, prin calitatea și relevanța informațiilor. Prin sistemul de link-uri către paginile arhitecților și firmelor arhitecților din portal vor fi favorizate website-urile acestora în dauna furnizorilor altor servicii.

Relația dintre OAR Național și filiale

În studiul KPMG comandat de către o conducere a ordinului, se arătau o mulțime de disfuncționalități ale organizației. Una dintre ele era suprapunerea rolulrilor Naționalului cu filialele. O alta era legată de deficitul de democrație și eficiența conducerii. Atunci s-a propus înființarea unor „Centre Teritoriale de Competențe”, o atingere grosolană a autonomiei filialelor.

Probabil că filialele (inclusiv OARB) ar trebui să se restructureze pentru a interacționa mai eficient în relațiile cu autoritățile locale. Ar fi mai firesc să avem vicepreședinți (sau responsabili) cu autorizațiile, regulamentele și practică (profesie). Sincer, cred că acest subiect ar trebui dezbătut în forurile comune, nu promise de un candidat oarecare la funcția de președinte.

Finanțarea filialelor

În cazul filialelor mici, cel mai probabil că ar trebui revizuită cota transmisă Naționalului, măcar pentru a asigura funcționarea decentă: chirie, personalul minim, întreținere și indemnizațiile membrilor din colegiile directoare și altele.

Împreună cu Naționalul, ar trebui stabilită și o strategie pentru atragerea și altor fonduri în afară de cotizații, taxele pentru dovezi și Timbru:

• Sponsorizări
• Fonduri nerambursabile
• Activități economice și culturale

Timbrul de arhitectură

În privința Timbrului, Legea 35 este clară. Alocarea fondurilor se face printr-o comisie care urmărește și cheltuirea lor. Exact ca în cazul fondurilor europene.

Comisia existentă, din ceea ce știu, nu urmărește și cheltuirea conformă a banilor. Pe de altă parte, o serie de finanțări au fost oferite ca „proiecte prioritare” cu aprobarea Consiliului Național. Această practică nu poate fi în regulă, în măsura în care cei peste 100 de membri ai CN nu pot verifica încadrarea cheltuielilor în conformitate cu Art. 3 din Legea Timbrului Cultural.

Trebuie schimbat însă modul de numire a membrilor comisiilor de TA. Poate că ei ar trebui să fie aleși de conferințele teritoriale, iar board-ul să fie cu reprezentarea tuturor filialelor (câte un membru + un supleant pentru fiecare filială). De asemenea, comisia va trebui să verifice și conformitatea cheltuielilor aprobate.

Nu cred că Legea 35 ar permite alocarea proporțională către filiale, altfel decât pe proiecte.

Știu însă că în legislația Statelor Unite, numărul electorilor și al reprezentanților nu este proporțional cu populația. Părinții fondatori au avut grijă ca statele din est, bine populate să nu aibă hegemonie asupra statelor cu populații mici. Prin analogie, acest principiu înțelept ar putea fi aplicat și în Ordin.

Dacă reprezentarea în Consiliul Național este proporțională cu numărul arhitecților înscriși, pentru comisii, acest principiu nu trebuie să fie obligatoriu. Pentru aprobarea proiectelor culturale, votul celor din Filiala Dobrogea ar trebui să fie egal cu cel al Filialei București.

Pe același principiu ar trebui revizuit și modul de constituire a comisiilor de acordare a dreptului de semnătură.

De asemenea, nu văd nici un motiv pentru ca cel puțin centrele universitare să nu aibă propriile comisii de acordare a dreptului de semnătură. Desigur, membrii din comisii ar trebui aleși de conferințele teritoriale.

OARB nu este favorizat. Având mai mulți arhitecți înscriși, pur și simplu are bugete mai mari. Dar bugetele pot fi echilibrate prin măsurile propuse mai sus (tineri, pensionari), atragerea de noi fonduri și schimbarea comisiilor de aprobare a proiectelor culturale.

Modul de distribuire a funcțiilor

Atât eu, cât și contracandidata mea, Doamna Monica Iacovenco, am anunțat că posturile de vicepreședinți nu se vor mai propune de către președinte, ci vor fi ocupate prin alegeri libere în cadrul Consiliului Național. Cred că aceasta ar fi cea mai democratică soluție. Probabil nu va fi și cea mai funcțională, dar vom vedea.

Suntem mulți cei care ne dorim ca alegerile viitoare să fie online. Poate că astfel președintele, vicepreședintele și membrii Consiliului Național vor avea mii de voturi în spate, în loc de câteva sute, sau zeci.

Vă mulțumesc pentru urări! BVă urez și Dumneavoastră, și colegilor ieșeni, dar și arhitecților din toată țara mult succes și fie ca aceste alegeri să ne ducă profesia spre direcții mai bune!

Cu prietenie,

Octavian Ungureanu